Aravana.....Ce??!!!!

2011-03-31T09:31:00.000-07:00

ce aravana, ma? ce tot zici tu acolo?
aravanac!
ba, prispenel! lasa-te, ma, de glume si-ntai explica-ti inventiile ciudate in consiliu, dupa care ia-ne cu de-astea!
caravana!
ma, n-auzi? altfel nu te mai ascult.
hmmm...aravana?
Aravana....ce??!!!! gata, io nu te mai ascult in urmatoarele cinci minute.

completare

2011-03-31T06:01:00.000-07:00

tipu ala fiind tipu asta:

http://www.youtube.com/watch?v=OPR3GlpQQJA

scuze, da' blogu asta nu functioneste cum mi-ar placea cateodata :)

pai, sa continuam :)

2011-03-31T05:23:00.000-07:00

si evident, in timp ce ascult ce spune tipu ala acolo, imi vine in mod clar sa vorbesc despre cat de bine e totul, despre floricelele de afara(sincer, da, imi vine sa vorbesc despre floricele) si, evident, despre cat de minunat ii totu' legat de sistemul in care traim.

am aflat ieri ca, pe o anumita linie e vina lu Platon pentru tot rahatu evului mediu, pentru fascism, comunism, si, probabil pentru picioru meu stang amortit, de acu cateva minute. mama lui de Platon. Pai, da, pen'ca Socrate cel otravit se pusese cu sistemu', din cate se pare, in timp ce Platon era cu preacurvia filozofica, in care se chinuia sa explice de ce-i asa de minunata clasa de "sus" aburind inclusiv pe ideea cu oamenii de aur, de argint si de bronzzz(ca ma ia somnu' in timp ce ma gandesc la aberatiile astea).cu alte cuvinte, dar in aceeasi dezordine de idei, din punctu lui de vedere, un sclav n-ar fi fost capabil sa invete sa administreze un orasel, fiindca nu era construit de zei ca atare, in timp ce un aristocrat, da. in timp ce profu lui, Socrate demonstrase ca nu tine decat de bunavointa si talentu unui om care se-apropie de sclavu respectiv in asa fel incat gagiu sa-si acceseze cunostiintele de mosit si de scos la suprafata in asa fel incat sa stie geometrie, de exemplu. deci, Socrate, plimbandu-se de unu' singur prin Atena, discutand cu cineva invizibil care se chema daimon, si care, cica ii zicea diverse despre diverse, Socrate asta isi cam baga picioarele in sistem. care sistem, din cate se pare din nou, e cam fix acelasi de o groaza de mii de ani(nu stiu istorie, da's convins ca-i cineva care stie, pe undeva prin zona) si, cu cateva momente de respiro, libertatea a fost, intr-un fel sau altu' sufocata. acu', in ultima vreme, abureala a mers, din cate mi se pare, pe ideea, ca , ba, baieti, nu mai e un dictator la conducere, nu mai trebe sa aveti carnete de membri sau de membre de partid, deci, stati calmi, sunteti liberi. si na, ce-i drept, si-n Matrix ideea masinilor era ca pierdusera o recolta intreaga de oameni atunci cand nu le dadusera libertate de alegere, sau iluzia libertatii, asa ca au trebuit sa creeze un nou model, in care aia aveau impresia ca sunt liberi, ca pot alege, ca, si ca, si mai ales si mai ales....ca! pai, ca sa vezi. si casa vezi(fiindca, in esenta nu poti decat sa o vezi, ca de cumparat ti-o cumperi doar daca esti dispus sa ramai vandut pe la vreo banca, tu, copii tai, copiii copiilor...ma rog, copii peste copii, ca la un xerox scapat de sub control, te-ai prins de idee)
revenind. asa. am revenit! :) sa zici acelasi lucru in cinspe milioane de feluri, asta, din punctu meu de vedere, se cheama rabdare. si incapatanare, printre altele. cu cat mai bosumflati suntem, cu atat mai la'ndemana lor stam. e usor sa manevrezi o oaie suparata, decat una care are chef sa vorbeasca despre floricele. sau care se rade cat casa despre tot ce se-ntampla. sau care vrea sa cante, de exemplu. sau fara exemplu. depinde. de ce? pai, asa se pare ca ne e sistemu intern. creeru enteric e acel ceva care se-ntinde de-a lungu sistemului digestiv si care contine de nu stiu cate ori mai multi neuroni decat creerasu din cap. si asta, entericu' da impulsuri afective, care impulsuri dau directia lu gandurile. adica, stari bune, ganduri si decizii bune. stari senzationale, posibilitati de ganduri si decizii geniale. cum ai stari bune? e, ia mana de pe picioru' fetei, ce-ai? e momentu de citeala serioasa, opreste-te din gandit cum o sa te dipstrezi la noapte cu prietenii, ce mama mamelor crezi ca-i aici, poti sa te joci cum vrea muschiu tau? ma! nu mai da cu bulgari in momentele importante!!!! of, cand n-ai cu cine..... :P

sincer, mi-i o lene crunta de-a ma apuca sa zic iar de basescu, care-i prieten cu iliescu, care a furat o revolutie, ca sistemu ii acelasi, ca la fel cum atunci cand s-a trecut de la nazism sau fascism inspre comunism, gagii efectiv si-au dat jos uniformele de o culoare si s-au intolit cu alalte. ca sistemu de educatie are carente intentionate, ca sistemu pisihiatric si ala pisihologic, ca socialu' are niste gauri menite sa divida pentru a putea fi condusi, ca lucrurile, mama lor de lucruri, nu-s niciodata pe cat par de serioase, ca e bine sa radem, ca si ca si ca si, mai ales si mai ales....ca! asa ca ma duc pe strada sa fumez o tigara, sa ascult muzica in casti, sa ma holbez la picioare faine de tipe in fuste, sa ma rad cu vreun om peste care chiar am optimismu necesar sa cred ca voi da, sa beau apa de la o tasnitoare si ma minunez ca inca exista apa gratis, sa ma uit la cer si la copaci, si sa fiu prost si sa nu ma gandesc la nimic. ete-asa! take it, you system! :P asta pana una alta, cand, poate mai apare inca unu' pe langa mine care zice la fel. si apoi inca unu, si inca, si inca, si, mai ales si mai ales..... inca! :D

Io am ales sau, cu de la Liber Arbiter citire

2011-03-19T04:30:00.000-07:00

In my world
in my world, children are born from love and they're living in and for love.

in my world we play when we learn, not struggle nor fight for learning

in my world we create and work in playfull manners, and we don't struggle nor fight for our survival, because we understand that there's enough for everybody, and that there's a difference between need and desire

in my world, revenge is an ilusory, and an almost inexistent thing. almost, because it can be done if playfull, un-hurtful, and to draw attention to an injustice

in my world imagination is as important as it is cognition

in my world i m allowed to play on the streets, even when i'm older than 14 years old, and before that i am allowed to look grownups in the eyes. and after that, as well

in my world i can sing and dance in the streets, i can smile at people passing by and i can talk to strangers

in my world i can hug my friends when they need it or when i need it

in my world when i have an idea, those responsible for ideas are listening to me even if i am not an idea-responsible-person

in my world people are themselves and they're constantly defining themselves, and do not obey to dictature-ship of words such as "woman" or "man". we are as feminin and masculin as we feel like it, we decide for ourselves how to behave regarding these terms or self-definitions, and our compas is what we feel inside us in these directions, not what is being proclamed by (I've no idea who is proclaiming them, :P).

in my world i am allowed to wear crazy-colored clothes all my life, and i am alowed to joke about mine and other's clothes and because it's my world no one will get offended

in my world i am allowed to sleep when my body tells me so, and i am allowed to eat whatever my body needs and whenever my body needs it

in my world the dead is looked upon as being dead, and not worshiped and tortured by sending blackness and sadness towards it, as much as we don't cry for a whole year after a fallen leaf

in my world people are honest and they play their cards in the open, facing always up. shadows are for hide-and seek and for making love only

in my world sexuality is an expression of love and a way of communication and is seen as one of the most precious and beautiful things

in my world i am allowed to pout, to cry, to be sad, to be angry or to be afraid, although in my world these things are not so necesary because we know that except for love, the rest is an illusion

in my world i never feel alone

in my world i always feel comforted and in my world warm wispers float around everybody to give nurture, affectivity, confirmations and care

in my world everyone understands themselves and others as pieces of a big puzzle, parts of a whole organism, and, as in an organism, no liver is trying to sabotage a lung nor a kidney will ever try to give less or to lie to a heart.

in my world i am allowed to take as much time as i need to resolve something and the term deadline is a strange, macabre and foreign word

in my world witty people are resolving situations for themselves and helping others, but never, never in my world, one will slave for another

in my world empathy is taught in kindergarden, asertivness in first grade and self-actualization in fourth

in my world we take advice from children not only from the elders

in my world we trust eachother

2010-08-26T09:35:00.000-07:00

sa "Inainte-de-Incepem" sau "II" cu i din i. sau orice alt gen de balbaiala1dee sau b1directionare a sensului de cautare. adica a atragerii atentiei asupra Cautarii Transderivationale,,sau CT,,, a nu se confunda cu Controlul Tehnic, si a caracterului bIfurcat al traseului de analiza, bIfurcatie ce constituie Punctul de Control,,sau PC,,, a nu se confunda cu Partidul Comunist, Punct de Control unde decizia se face prin LiberArbitru,,sau LA,,, a nu se confunda cu Lider Arbitru, care Liber Arbitru hotaraste, in functie de prioritati, de grad de constientizare, de sistem de valori, de nivel energetic, de stare, decizand directia pe care o va lua Cautarea Transderivationala,,sau CT,,, care cautare interna va da un raspuns de alegere. a directiei. adica Liber Arbiter. iiii...sau "II" cu i din i. adica,

sa "Inainte-de-Incepem"

2010-07-12T01:29:00.000-07:00

si ma uitam dupa voi cum va indepartati, si ma intrebam ce draci aveti. si ma gandeam ca sunteti rai. ce daca m-ati chemat la joaca? n-aveam chef atunci! ce daca mi-ati zis ca ajutoru e la indemana? cine v-a zis voua ca vreau sa fiu ajutat? cine a spus ca exista un loc bun si un loc rau in care poti fi? cine a zis ca binele vostru e si al meu? cine va credet? ia veniti inapoi sa va zic vreo doua-trei, si-apoi si despre patru si despre cinci, pana pe la sapte, printr-un infinit opt inspre noua-le care, prin intoarcere duce inapoi in sase, care contine printr-un feminin ori-doi, treiul-nastere-renastere din ea-el-noi o noua EterNTITATE(pe bune! adica: 2,3,4, 5, 7, )
un infinit dinamic si un infinit static, un infinit mic si-un infinit mare, un opt si-un infinit, un macro si un micro. ooooopt! 9 6 9 6 9 6 w m w m w m adica o forma dubla, vinovatul asta de 6 si de 9. femininul 2, regasit si reimputernicit in interiorul lui 6-cel de trei ori femeie, in forma inversata devine 9.

altceva, desi la fel. poate altcandva?

2010-07-11T23:41:00.000-07:00

zeci de oameni, sute de oameni, fiecare cu cate o jucarie in mana, strigam spre persoana asta. am strigat spre altele pana mai devreme. hai la joaca! unii vin, au chef de joaca. altii spun ca nu stiu ce. si ca nu stiu cum. si diverse din astea.

zeci de oameni, sute de oameni, fiecare cu cate un ciocan pneumatic in mana, lovesc in peretele de sticla incasabila care ma separa de ei. iar incasabil devine un cuvant, cand miriade de cioburi pleaca spre mine si mi se infig adanc in carne, urland ascutit prin fiecare terminatie nervoasa trezita si agasata.

zeci de oameni, sute de oameni, fiecare cu cate o hartie in mana pe care scrie ceva important, intoarcem spatele spre persoana asta care n-a vrut sa vina nici la joaca, n-a cerut nici ajutorul si acum vrea sa atace. scrisul de pe hartie contine ceva important pentru persoana asta, dar acum e tarziu, persoana stie, nu va putea sa citeasca ce i se adreseaza in liniile de pe hartie. "cat timp te vei zbate si te vei crede peste orice om, peste orice fiinta, si vei crede ca ti se cuvine cu un milimetru mai mult, cat timp va dura asta, tu nu vei exista decat in plansul si in tristetea ta. trezeste-te." e ok, suntem pregatiti sa ne intoarcem cand se va satura de prostii.

2010-07-06T06:12:00.000-07:00

pai, da. :) nu ma mai ridic de ceva zile, sunt ridicat. sunt impins cumva in sus, tras simultan, de ceva, de realitate? de lume? de ceva. parca fiecare noua zi mai sterge cate un calup de mizerie, mai spala cate o particica din minele acoperit de timpi morti, de

vrei?

2010-06-26T15:04:00.000-07:00

vrei sa distrugi ideea de iubire de tara, sau de popor?
e simplu!!! ai super-oferta! pune pe un vadim, un funar, si pe niste profesori blazati si sictiriti sa iti urle in creieri ideea asta, pana la refuz, si ai sa vezi cum ti se duce pe cararuie tot ce-ar semana cu o umbra de impresie de iluzie de apreciere a apartenentei la chestia numita natie, tara, sau blabla.

vrei sa faci pilaf ce-a spus pletosu acu doua mii de ani, sa faci oamenii sa vomite cand ii aud numele si sa aiba reactie spontana de respingere cand se pune problema?
vai, e si mai simplu!!! alcatuieste o biserica, de fapt, stai, nu, si mai bine!! alcatuieste doua biserici, ca sa aiba oamenii ce sa creada ca aleg, si vorbeste-le sute de ani cu ura despre iubire, cu furie despre bunatate, cu lacomie despre umilinta, cu raceala despre caldura, si ai sa vezi ce bine o sa fie primit si privit sus-pozitionatu si numitu pletos. mai pune, cand ai la indemana mijloacele, si niste obsedati fanatici sa amestece bisericile alea plus inca vreo doua trei cu domenii cancerigene gen politica si financiar, si ai sa vezi cat de cu drag vor zambi oamenii cand le zici cum ca.

vrei sa faci un neam intreg sa isi bage, din nou, picioarele in limba pe care o vorbesc si sa imprumute la nimereala data de moda, o alta limba?
e aaatat, atat de banal de simplu!! pune-l pe nea ala care-a murit intre timp, asa, da, pruteanu, sa vocifereze cu spume la gura cum ca si cum nu, si ai sa vezi toti copiii, care, printre altele nu sunt batrani si in nici un caz decrepiti, cum au s-o arda in english, my dear friend. a, da, nu-i uita pe decrepitii si secii de profesori si fii pe faza la urmatoarea intrebare.

vrei sa faci piftie ideea de educatie pentru jde milioane de oameni?
pai, fierbe-i lent pe aia jde milioane, timp de 45 de ani intr-o educatie doctrinara, algoritmica, repetitiva, care tampeste atat de eficient, ca omu munceste ca un bun element. pasu doi, neaparat de urmat, altfel poate esua reteta: fa haos din ce le-ai dat aia 45 de ani, explica-le nimic in cuvinte multe, zii-le chestii care suna bine, gen reforma, capitalism, si alte gunoaie. pasu trei: fa-i sa le fie dor de pseudo-educatia anterioara, dand exemple de concursuri internationale unde este premiat algoritmicul si sistemul de crescut papusi, si zii-le ca azi nu se mai educa bine, in timp ce le faci zob si nimicul pe care il aveau anterior. pasu patru: arata-le multe, dar ai grija, multe modele care nu dau nici un scuipat pe ideea de educatie, si fa-i sa-si doreasca sa atinga standardele prezentate. ta-daaaam! ai obtinut o piftie din ideea de educatie pentru jde milioane de oameni. vezi? a fost greu? zambeste, poti sa te relaxezi, ai sub tine cateva milioane de robotei.

vrei sa stai si mai relaxat de atat?
bine, hai ca-ti mai dau un pont. pune-i sa opteze. la nesfarsit. intre orice si orice. cat mai multe optiuni. dar ai grija, sa opteze ca si cum ar conta incredibil de mult optatul ala, ca si cum le-ar da identitate. cum faci asta? pffft, simplu, le-o zici direct si o induci prin modele optatoare de diverse. intre dinamo si steaua, intre alb si negru, intre psd si pdl, intre fni si loto, intre aici si acolo, intre sus si jos, intre protv si antena, intre manele sau rock, intre stanga si dreapta, intre nissan si volvo, mercedes si bmw, nike si adidas, tigani si romani, intre tolerant sau discriminant, intre global si local, intre mall si creier, intre evenimentu zilei si adevaru, intre bere sau vodca, intre bere sau bere, intre apa si apa, intre avion si tren, intre intre si intre. si ai sa vezi doua efecte benefice pentru relaxarea ta. in primu rand, or sa fie incredibil de capiati si de obositi de atata optat. asta, una, si gandeste-te cat de tare poate fi si cat de relaxat poti ajunge. apoi, si asta e muuult mai bine, i-ai impartit in atatea tabere ca nici ei nu mai stiu de ce mama mamelor se urasc intre ei asa de tare, incat n-or sa mai ajunga ei sa fie deodata pe nimic care sa iti ridice tie probleme. esti relaxat? bun. somn usor. pana una alta...

de parca

2010-06-26T10:58:00.000-07:00

de parca am trai de ani buni intr-o casa,
de parca ne-am comporta ca si cum nu ne pasa
de parca am umple-o pana-n gat cu gunoi
si n-am mai sti diferenta dintre el si noi
de parc-am crede ca te furam pe tine si ne-am lua plasa
furand din organele noastre interne devenite cretine,
am ajunge sa vorbim bolnavi, greoi, ca in melasa
de parca am privi la ce-i in jur fara sa mai avem retine
si ne-am enerva arzand ca am murdarit frumos zicand ca lasa
ne-am agita cazand uitand de azi-ul in care-am zis razand
ca-i o mica farsa, e de sarit si-avem tot timpu plasa
si parc-acu incepe sa devina o viata amara
dar chiar si-acu e loc de scuturat de aberatii,
si chiar si-acu sunt locuri de evadat din fractii.
nu exista o gripa aviara, cum nu-i vreo criza financiara
dar parca prea ne-am umplut casa cu gunoi
si parca prea ne-ntrebam cine mai suntem noi

poza-i tot de pe 9gag.com

cime mosfru-tisgra, trupen neci un esti ec nevi

2010-06-26T10:41:00.000-07:00

pe stadion sunt cateva zeci de mii de oameni care scandeaza diverse, pe care diverse le preiau de la cele cateva grupulete nascocitoare de diverse asezate intre zecile de mii de oameni. in mijlocul celor cateva zeci de mii de oameni, doua cabine, de o parte si de alta a stadionului unde stau, de o parte si de alta, cate trei oameni in costume, mancand caviar si vorbind la telefoane. ecrane mari le explica miilor de oameni ce anume sa manance, ce anume sa gandeasca, ce anume sa-si doreasca. inainte de a incepe meciul, la semnalul anume al uneia din cabine, si la incuviintarea celeilalte, incepe spectacolul celebrarii libertatii de expresie, sponzorizata de jurnalistii liberi. cateva zeci de cupluri intra pe gazon goi si incep sa faca sex, in timp ce ecranele explica celor cateva zeci de mii de specatatori ce anume sa gandeasca despre ceea ce vad si cat de mult sa se bucure de libertatea lor de expresie. un fluier sunat de un arbitru, iar cuplurile se despart si se schimba partenerii. din nou ecranele explica despre ceva, apoi povestesc despre saibe si suruburi si despre cat de victorios si de important trebuie sa te simti cand detii o anumita saiba si un anumit surub. plictisit, unul din cei in costume dintr-una din cele doua cabine, pune mana pe telefon, iar arbitrul suna din nou din fluier.

incepe urmatoarea faza a spectacolului in cinstea libertatii de expresie, si pe langa cuplurile care au schimbat din nou partenerii, intra in pas de defilare un grup de femei imbracate in barbati si un grup de barbati imbracati in femei. apoi, un grup de kenieni vopsiti pe fata in galben si un grup de asiatici vopsiti in alb. in urma lor apare o echipa de neo-nazisti care ii asalteaza simbolic pe toti, si ranesc grav si simbolic cam jumatate din cei dinainte omorand in chinuri si simbolic pe cativa. cineva striga in microfon cum ca a, b si c, si adauga faptul ca cum ca a, b si c a spus adineauri un om care se cheama, pentru ca e chemat, vedeta. majoritatea celor aflati in tribune incep sa scandeze, incantati si excitati, cum ca a, b si c. arbitrul se uita spre cabine, iar cei in costume par multumiti si ii fac semn sa fluiere. asa ca arbitrul fluiera, si spectacolul celebrarii libertatii de expresie se incheie cu o echipa de salvare si una de pompieri, batuti de trei echipaje de politie, care vin sa ia pe cei raniti si pe cei morti, si pe cei simbolici. toate astea in timp ce un grup de jurnalisti blitzuieste pe toata lumea de pe teren, care toata lumea se opreste, din vreme in vreme sa zambeasca insangerata spre blitzuri. terenul este curatat, meciul incepe. joaca violetii cu portocaliii astazi, iar violetii sunt cumparati, jumatate de la portocalii si un sfert de la albastri. restul sunt violeti de felul lor, dar prea ieftini ca sa fie bagati in seama. din nou un fluier la semnal si meciul incepe, iar zeci de mii de oameni scandeaza. brusc, o forfota si o agitatie intr-una din cabine, cand apare un al patrulea om in costum ce pare nemultumit de portia de caviar. se da un telefon, se raspunde din cealalta cabina. i se fac semne arbitrului, care fluiera si opreste jocul. pe ecrane se da semnalul, iar jucatorii merg si isi iau de la marginea terenului uniformele de soldati si armele. se intorc pe teren, dar e o problema, pentru ca jumatate din violeti trebuie sa mearga la portocalii, asa ca acestia isi schimba, usor derutati, uniformele. publicul se scindeaza dupa primele momente de confuzie, indrumati cu grija de marile ecrane, care le explica de unde sa-si ia fiecare mitraliera si ratia de grenade de mana. la un nou semnal incepe razboiul, care se termina in cateva ore, cu multi morti si multi raniti sfartecati si multi simbolici. se merge acasa, pentru azi e gata, si multi isi doresc sa aiba inregistrarea meciului, isi imagineaza ca au saibe si suruburi in timp ce gandesc cum ca a, b si c. cineva, pe sus, zambeste cu calm, rabdare si o unda de intristare, simtind ca ce-i in a, e si in b, ce-i in spate,-i demult si in fata, cum ca cei ce se lasa pacaliti au vina, cum ca toti is frumosi si buni, si ca toti aleg sa-si joace jocul intr-un anumit fel, cum ca si ca si cum, de parca ar fi, in sfarsit, ca si cand. dar, in fine, parca a, b...mama mamelor! trebuie sa mai vad o data meciul ala!!!

imaginile-s de pe 9gag.com

idei haotice inainte de apoi

2010-06-11T04:28:00.001-07:00

Cand n-ai la indemana cuvinte, e pentru ca sunt momente in care doar se simte, in care accepti ca nu totul este exprimabil prin alambicari de sunete intr-o oarecare aranjare ce cateodata poate ca si minte. Cand simti ca esti o fiinta fara carare, taci ca mult mai bine faci, prin simtit atragi limanu si prefaci anul in daramarea de elemente ce sparg fiinta si elanul in fragmente, gasirea de instrumente dintotdeauna prezente ce dau chemarea pe cai evidente, alcatuiesc eliberarea de obstacole-n segmente, impacarea c-un oracol, reunirea-n regimente, regasirea si lansarea din clipele prezente spre cele impregnate-n sentimente totale, ardente, desenate-n adn si adunate-n ganduri permanente, vorbe si fapte ce deschid firmamente spre lumi in care soapte, zambete si-atingeri sincere in zi sau noapte sunt instrumente apte ce-ti deschid universul in eterne momente.

phoenixul renaste cand limita atinsa naste reactia pretinsa din eter prin incercari stinsa

Regulile sunt trasate, plasate de mii de ani, in locuri pline de-afectiv si de spiritual sunt ancorate, scopuri sunt atinse in cadrul mijloacelor permise, ajungi la capat doar cand simti sora si frate. premise deschise in directii pretinse stiu cand te simti si pe tine din tot parte, cand te pastrezi in linii de integritate, din vreme-n vreme poti sa ai dreptate.

adevarul tau il intalneste pe al meu mereu, si toate pot avea nucleu in ce-i adus pe terra prin releu, in ce-i ascuns in puzzle-ul propus de jocul mare de patruns, fictiv subiectiv e ce ne urca-n sus din vasul cu simboluri oarecarele intern, copil-etern de uns, trairea alegorica rupe ironica in cavalcada simfonica vele si catarge, algoritmicul plange si rage, in prabusire, cu sine raul si falsul atrage, trezire post-intalnire cand o imagine de-amestec de culoare, forma, sunet in imbinare, atingere-iertare, cantec si cautare, iubire fara norma, toate spre astre sunt platforma. din pauza si spuza, amestec de voci ce striga si acuza, urzirea altfel azi cuneiforma e cea care vede cum ce-i mecanic in sinestezie se transforma, ce-abuza dispare si definirea ne renaste zilnic pe buza si nu doar de paste, din spatele slab ce-a muncit silnic si n-a stiut ca-i sclav indepartat de silvic, aripa de alb se naste sa dea un salt peste prapastia pregatita sa caste

Deci, recapitulare si andrei gheorghe

2010-06-11T03:57:00.000-07:00

Hai sa vedem cum concepem un sistem lipsit de monden in care educatia-i gratis, mancarea-i toata la cherem, energie din plin avem, ca Tesla nu-i cel mai prost baiat din marele ghem, cum facem cu limita sa bem, sa ne prajim cei sapte ultimi neuroni pe care-i mai avem, cum radem spre aia care cred ca au sistem, cum reparam prin zambete betoanele ce gem, cum rai din iad cotidian o sa avem, cum pe drum incerc sa caut o rima prin scrum, si cum-necum o-nchei spunand ca cineva tot striga de nebun ca prevestirea e, demult, acum.

Deci, ca sa enervezi un andrei gheorghe, e de ajuns sa ii spui fie de-nceput stupide vorbe, sa ii vorbesti despre manele-gretoase ciorbe, sau sa te crezi nastase-cel cu milioane de case si castele si sa-l sufoci cu-amenintari de puscarii in timp ce-ti umpli casa de pastele si ai sa stii c-ai inceput sa cenzurezi la ordin primit de stafii pe care-abia le vezi, sus-puse ce duc in spate guverne de interese financiare aduse, primarii, case de productii si alte misculatii si inductii ce nu-ti mai lasa, ba, andrei, nici public si nici aer de respirat la spray, ca cine pana indianului tarcat esti tu de liber pe aici te vrei? deci, ca sa-l enervezi, fie il iei cu deci, fie prin clanuri dubioase-o freci in care-l ai si pe mineru lu nelu si pe vadimu lu premieru si chiar pe ciobanelu catelu lu baselu si de nebun o iei la drum si pleci, si ca la greci, nastase-al lu nea nelu te face capu sa il pleci, ca doar romanu-tembelu are-acuma la conducere pe chelu’ si ochii reci, prea multe informatii, deci. prea multe impartiri dobanzi si ratii seci, prea multe nevroze si necroze in spatii televizate si in poze, deci. asa ca ce sa-ti fac, andrei, tu pleci, ca ai vorbit prea mult si mult prea sanatos pentru poporul asta somnoros si plin de dusmanii, tepe cat sa te tii, vanzari de platforma de parc-am trai in stepe si-am fi cu toti copii pe veci, asa ca...deci.

Hai sa vedem cum concepem un sistem lipsit de monden in care educatia-i gratis, mancarea-i toata la cherem, energie din plin avem, ca Tesla nu-i cel mai prost baiat din marele ghem, cum facem cu limita sa bem, sa ne prajim cei sapte ultimi neuroni pe care-i mai avem, cum radem spre aia care cred ca au sistem, cum reparam prin zambete betoanele ce gem, cum rai din iad cotidian o sa avem, cum pe drum incerc sa caut o rima prin scrum, si cum-necum o-nchei spunand ca cineva tot striga de nebun ca prevestirea e, demult, acum.

deci, avem un andrei bifat de un nastase coafat ce-a pregatit deja pe succesoru preferat, pe titulescu-pitulescu-pitulat pe care-l veti gasi, de nu va veti trezi, votat, pe liste sinistre pregatite de mult la sfat de aliante triste ce-si ascund numele departe de stat prin batiste cu monograma-nvelita-n pacat si cu schema-blat pe urmatorii cincizeci de ani batuta-n parlament si in senat in rama, si, cu-ajutoru’ tradatorilor nu in arginti, ci in arama, ce vand, pentru profitu din reclama, minte si clor, vor sa ajunga ca scoru sa fie in favoarea lor, si-ar fi o drama, de n-ar fi pregatita-scornita-coclita schema finala din timpuri de demult gandita si cu-o simpla propozitie banala, castigul nostru ii va baga-ntr-o lume reala, si-i vom vedea curand cum dau cu toti la rama, si vom zambi, uitand de mult, cu toti, de rana. si revenind pe-aici, prin beci, avem un andrei bifat nu cu un simplu deci, ci de-un nastase coafat ce si-a lucrat un tiz ce n-o sa fie-n veci uitat, acel nastase care-n fata tuturor a stat cu-n viitor desuvitat si-au tot mintit si s-au jucat, pana pe unu dintre ei, ca prostii l-am votat. si ne-a si spus baiatu cu flota, salupa, valuta si numaru de masina drept fiica la pupa, ca-i cam pacat ca saracu popor in douaj’de ani doar comunisti a tot votat, iar noi ca prosti ghiniosti, a mare mirare-am cascat, ne-am intors pe parte-ailalta mormaind si ne-am culcat .

Hai sa vedem cum concepem un sistem lipsit de monden in care educatia-i gratis, mancarea-i toata la cherem, energie din plin avem, ca Tesla nu-i cel mai prost baiat din marele ghem, cum facem cu limita sa bem, sa ne prajim cei sapte ultimi neuroni pe care-i mai avemcum radem spre aia care cred ca au sistem, cum reparam prin zambete betoanele ce gem, cum rai din iad cotidian o sa avem, cum pe drum incerc sa caut o rima prin scrum, si cum-necum o-nchei spunand ca cineva tot striga de nebun ca prevestirea e, demult, acum.

Deci, avem niste jurnalisti scosi pe tusa de comunisti; te-avem pe tine care pleci; avem niste papusi cretine cu ochi reci drept modele feminine create-n laboratoare ieftine de care-n discoteci te freci; avem inca spirit ghidus cand inspre trepadusi seci in costume cantam balade postume si ne jucam pe-alunecus in terci; avem albume cu sapte pacate de invelit in plus si evitat ca altfel ne-aplecam la dus, si-ar fi pacat sa ne-necam cum a facut-o tiganu ce se-ntoarce el pana la urma sa te-ajute la cuclus, nu fi neimpacat, ca ai vazut deja malu si aproape-ai terminat urcus; l-avem la teve pe bush ce intre timp a devenit negru, cum a devenit ilustrul roman funebru o caracatita cu tentacule-mbracate in cravata- vedea-le-as imbracate-n brad sau cedru si nu o data la patru ani magic reincarnate intr-o noua mincinoasa japita ce zice ca-i integru; sora si frate, e un monstru cu multe capete ce-ti vinde rapita, iti invata femeia ca-i proasta si ca tre sa stea la cratita, sau ca-i de pus in glastra si-n machiaj, in plastic oare gasesti pasarea maiastra care te scoate din sevraj? si haide, si urca, pana copilu ti-l apuca si-l fac sa se uite numai spre bani sau buca, iar creieru lui risca sa ramana o naluca cand tot ce il educa e sticla stupida plecata din hidra, ce-n minte-i urca teatru absurd creand o lume hibrida ce-i fura ochii de pe clepsidra si uita de real si de profund si risti sa ajunga o fiinta livida, un robotel banal cazut in fund, o alta cifra insipida.

Hai sa vedem cum concepem un sistem lipsit de monden in care educatia-i gratis, mancarea-i toata la cherem, energie din plin avem, ca Tesla nu-i cel mai prost baiat din marele ghem,cum facem cu limita sa bem, sa ne prajim cei sapte ultimi neuroni pe care-i mai avem,cum radem spre aia care cred ca au sistem, cum reparam prin zambete betoanele ce gem, cum rai din iad cotidian o sa avem, cum pe drum incerc sa caut o rima prin scrum, si cum-necum o-nchei spunand ca cineva tot striga de nebun ca prevestirea e, demult, acum.

aici si acolo, diferente si indiferente

2010-06-11T03:52:00.000-07:00

aici iti pare ca esti prea sarac si ca esti pus in sac printre furnici.
acolo’s oameni ce-au uitat sa fie fericiti si ghici: ei sunt robotii solo.
aici n-ai vrea sa ai mai mult sau mai putin de ce-ti vand ei printre lozinci.
acolo de-ai pleca te-ai resimti intre discriminati, mai mediteaza, mai, creolo.
aici ai frati, dar prin limbaj te-au educat sa crezi ca doar te zbati intre urzici.
acolo esti plimbat pe ceas, posac, si vei grai in tremur si in trac: papa, aureolo.
de vrei sa fie si aici la fel cum e acolo, vei face plici urland plimbat de colo-colo.
sa scapi de ce vrei sa tot scapi, vei scutura din gand conducatori si napi,
si vei zambi cand vei afla, copil plapand ce ai sa stii acum-ul din mereu cantand,
ca tu, de fapt, copil zburand, esti si aici, esti si acolo, fiind simplu om si fluierand.

vreo doua-trei idei de ourobouro care si-a pierdut ideea:

2010-06-11T03:50:00.000-07:00

n-ai cum sa explici iubirea, n-ai cum sa explici spiritualitatea, n-ai cum sa-l explici pe Totul ala, pe care l-ai percepe cu totul tau, care, la urma urmei, e le randul lui Totul ala. si na, is idei spuse si raspuse, si se intampla de secole si secole si secole incoace. cand stateam pe spate, pe malu raului, cu bobi, atunci, de mult, la un chef la care s-au terminat si au inceput o gramada, ne uitam la stele si ne intrebam: ba, ce mama naibii e acolo? ba, ce-i cu universu asta si cat e de mare? si nu conta intrebarea sau gandu, conta starea din spatele lor, uimirea si fioru pe care il aveam in fata lucrurilor astora care ne cam depaseau. si faza tare e ca avem voie sa stim ce-i cu universu asta, sa stim stelele, sa “intelegem” Totul ala. da’ e cam la fel cum e cu iubirea. in primu rand tre sa cauti si sa crezi ca vei gasi. sa o vrei, adica. apoi, n-ai cum sa explici, chit ca ai inteles-o, si asta numai si numai traind-o. sau poate ca ai cum sa o dai mai departe, insa numai prin transmutare, prin poarta care esti, in forma portii care esti, si doar prin artistic, care la randu-i e afectiv. sau prin scanteie de geniu stiintific, si, din nou, printr-o transmutare. si cica toate s-ar lega, mai devreme sau mai tarziu. ca cica totu-i un maare mare puzzle. de la tu-ul raspandit de-a lungul unei vieti intregi in episoade aparent disparate si aparent fara mare legatura, prin tu-ul trairilor avute si al gandurilor rasarite aparent fara mare necesitate de-a fi conectate, si pana la tu-ul ala mare ce ar contine Totul in totul care esti, care, la urma urmei, e la randul lui Totul ala. dar, na, is idei spuse si raspuse, si se intampla de secole, si secole si secole incoace. daca ai lua, poate, omul de stiinta cu privirea rece setata prin educatie pentru a-i fi obiectiva, si i-ai da dreptul sa isi considere si ludicul parte din “stiinta” lui, poate ca s-ar ajunge la marele Aha pe care il tot cautam. poate. si poate daca ai lua ce-i bun din toate religiile ai face din nou Aha si ai intelege ceva in plus. poate. dar doar dupa ce ne-am si trai, juca, rade, prinde, intelege, iubi, si tot ce se mai poate face, fiinta. poate, habar n-am daca o fi asa sau nu. cica intre nevoi si dorinte e unu din lucrurile importante pe care trebuie sa-l inveti pe un copil sa le distinga foarte clar cand e mic mic. dar asta unde? ce reclama iti explica cum ca aia-i o dorinta pe care vor sa ti-o inoculeze, si nici pe departe o nevoie? cine ii spune copilului ca are nevoie de atingere afectiva, si ca doar isi doreste petrecerea de zi de nastere la macdonald pentru ca parintii celorlalti copii au picat in plasa si cred ca asa “trebuie”, cand taica-su explica la masa de seara cata nevoie are familia de un peugeot nu stiu ce marca si nu de o masina umblatoare care sa-i duca din a in b? cine ii spune copilului ca are nevoie de a fi sincer cu cei din jur pentru a putea fi sincer cu el si a nu ajunge sa nu-si mai dea seama cine anume e 30 sau 40 de ani mai tarziu, cand obiceiurile pe care le vede la parinti contin minciuna in spirale nesfarsite, de care, de cele mai multe ori, nici macar ei nu-si mai dau seama? si cine se gaseste sa mai explice ca are nevoie de o alta persoana impreuna cu care sa alcatuiasca un doi total, pe care persoana sa o gaseasca respectand sinceritatea fata de sine si fata de ceilalti, cand totu-i plastic la marele educator numit televizor? dar, toate astea sunt spuse si raspuse si se intampla de o groaza de timp, in forme diferite, dar cu o aceeasi nefericita esenta. ma rog. nu in biserica.

gand articulat

2010-06-11T03:32:00.000-07:00

ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cat ne mai iau baietii de parada?
ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cata minciuna inghitim pana costumele-au sa arda?
ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cat vor musca din noi pana ce viperele toate au sa cada?

e mult gunoi in clipele de dinaintea ultimului razboi si in mizerie vor sa ne vada cum stam spalati pe creiere si goi in dezbinare,ura si frica, plini de nevoi, si ce-i mai face pe oameni, jalnic, sa fie moi, cica sa se priveasca trist cum pica, cica acuma-i fie ei sau fie noi, altfel nu o sa fie cald in zona asta arctica pana dupa mileniul doi sau trei

venim si noi cand ne chemati si vom muri in fata Casei celor blestemati. nu stiu cati frati mai stiu ca pentru ei noi suntem ignoranti, masa de manevra si vot ce-si ia de prin cutia cu pacate durerea peste bot, mass media in neocortex ni se zbate precum un clopot, frica sau foamea-n plex si-n clocot ni se scoate, suntem cei agitati la ordin in marele complot, vedem doar sex, gunoi si tot ce minti jegoase scot, suntem la index socotiti drept pot si prin noroi trecuti prin ultime gaselnite hi-tech scoase compot, de parca tevi groase cu inventii ne curg in sipot drept in case

ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cat ne mai iau baietii de parada?
ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cata minciuna inghitim pana costumele-au sa arda?
ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cat vor musca din noi pana ce viperele toate au sa cada?

suntem cei cumintiti, mintiti si pacaliti-mame, fiti pregatite sa jeliti- noi suntem cei ce tot ne intalnim manati, goniti, cu-amenintari sau promisiuni de integrari, momiti cu alte tari in uniuni ce vand minciuni printre injectii, curve si mii de minuni-frectii ce dau pe sticla false si mincinoase aratari, creeaza stari si omoara, dar sunt predate drept corectii. in sistem inductii, in sanctiuni de constitutii, varate pervers laolalta cu diverse polutii, in aliante ce vand chitante printre solutii, deodata cu suflete drept creante, si unde mama naibii is cele revolutii?

noi suntem cei ce-s printre undele teve purtati, cei ce-s constant de fraieri luati de grasi mizeri, si-ti vine cand te uiti in jur sa zbieri, dar in sistem legal deja nu ai ce sa mai ceri, si poate ca tu inca speri ca redresarea... ca marea sau sarea, dar intelege odata ca-n politic e aceeasi perversa gloata, deci schimba-ti starea odata. e aceeasi jegoasa pata de-atunci, de mult, de cand de dupa ceauseascu si porunca data se-ncepe cu alte cuvinte, in loc de “tovarase”, se zice “domnule iliescu, basescu sau escu-presedinte, a fost si poate ca va fi vreodata”, asa ca iar ma-ntreb pe unde naibii-o fi acea mareata si gata de lupta armata?

iar ei sunt cei ce folosesc aceeasi scarba clica ce printre suflete despica, ce dau tot ce ne minte in lozinca, in inhalari de aberatii pe care nu le simte fiu sau fiica, dar toata lumea ia aminte si drept in falca pica, fraze arogante sau emfaze delirante ce-n minte si-n subconstient urzica. si ne-au mintit cand au tot povestit ca spre copii de adormit, mimand o scarba de parinte, cum ca am fi printre democratii din 89’ncoace, prin grohaieli ce au parut un timp cuvinte care-au fost insa otravite ace. de nu miscam acum sa luam aminte: in scrum si-n fum ne vom preface de mana vreunui presedinte.

ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cat ne mai iau baietii de parada?
ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cata minciuna inghitim pana costumele-au sa arda?
ce ne mai trebuie ca sa iesim in strada?
cat vor musca din noi pana ce viperele toate au sa cada?

da ceva, dace. va da ceva... dac-eva, dac evada! ce vad !? a, ceva...

2010-05-03T00:30:00.000-07:00

e tare sa ai iluzia impresiei ca spui mai mult decat spui.
e tare sa ai impresia ca nu exista niciodata iluzie si ca tot timpul ceva-ul tau are sens.
si nu prea-i asa toata ziua. decat din vreme in vreme.
si atunci faza cu gura lu pacatosu graieste adevaruri?
atunci faza aia e cu aplice doar daca pacatosu ala e bine-intentionat, se si refera la ceva, incearca sa-l exprime, nu stie ca va zice mai mult, dar vrea sa dea ceva
atunci pacatosu n-are impresia ca ar avea iluzia ca spune mai mult decat spune.
atunci cand pacatosu a inteles, acum, ca poate pur si simplu deschide gura, numai cand si simte, ca intuitia functioneaza cand este atentia fixata inconstient pe o stare de bine, sau, ma rog dar nu ca-n biserica, pe o stare, da' sa se simta si sa stim si noi despre, atunci functioneaza niste lucruri destul de interesant de angrenat, iar zambetu ridica.
cand e tare sa ai iluzii si impresii, spui mai mult decat spui
cand e tare sa ai impresia ca nu exista iluzie, ceva-ul tau are sens.

adaugare

2010-05-01T11:29:00.001-07:00

E URGENT!!! a, da, pun la bataie si o colectie turbo completa. :)

oferta

2010-05-01T11:21:00.000-07:00

am un ego de omorat cu care ma chinui de vreun an de zile incoace, din cate is constient, ca probabil ma muncesc de mai multa vreme. e o chestie destul de dubioasa, perversa si care se foloseste de toate tehnicile posibile pentru a ma pacali si a-i pacali pe altii. e cand datator de impresii de trezire, cand baga depresii la vraf, cand induce schizoidari, cand rade perfid ca dorm cu lunile picat. se baga vreun careva? promit flacari violet, informatii akashice, zambete nelimitate si iluminare perpetuua. plus un bilet dus-intors cu destinatie necompletata.

joaca :)

2010-04-30T13:07:00.000-07:00

stateam cu sora-mea si palavrageam si din palavra-n palavra imi zice ca prin scoala o puneau, in clasa intai, sa faca propozitii in care cuvintele incep cu aceeasi litera. de genu "ana are americani ascunsi aiurea-n amintiri". si, cum anu trecut mi s-a parut interesanta executia unei piese de pe la un rapper roman cu dorinte de depravare, bitza cu "tezele pacatului", in care tipu isi incepe versurile cu a, apoi cu b, apoi cu c, si tot asa, pana la z si inapoi, si cum imi place si joaca, si cum, in momentul asta fac fraze prea lungi, am zis "hai sa ne jucam". :) si, a iesit, pana la f, cam ce urmeaza. intai spune soru-mea, apoi spun eu, si tot asa.

pe aia cu a n-am notat-o, din cate tin minte ea a zis ceva cu "ar-ul arondat" sau "arendat", nu-s sigur, iar eu am zis ceva cu "arii angelice". in fine. de la b incolo:

Batranii barbari bateau bastarzii bauti.
Baiatul binevoitor brava buclucas boicotand balul bienal bavarez.
Coltul cubului ciobit crea cinci cutii cubiforme cuprinse constant cate cinci cicluri circulare concentrice.
Ceea ce curge calm cuprinde continuu chemarea cailor cu corn ce calca ceasul chinuit cu carcasa ceruita.
Desi din discutie disparusera divergentele, doi dintre discipoli divagau deasupra directiilor diferite din diaspora.
Deseori drumul deosebeste dorintele de durere ducand daruri duhurilor darii.
Electricitatea emanata era elevata elaborat enervand entitatile extraterestre.
Efemerul ei elastic este erezie etalata emblematic erei evadarii eului ermetic emitand ecouri evidente eroilor enigmatici.
Fotografia fetei feciorelnice fixa fetisuri frivole falnicului fecior, facandu-l fericit.
Fiind fir facut fuior, felul firii frenetice flutura flamura fiecarui frate, fiecarei fete, fulgerand forja facerii fiintei.

Si cam asa ar arata ceva-ul ce-ar merge vazut de un bun psi cu mintea deschisa.:P da' na, e joaca. si joaca e tare, ca cica-ti da carare. si e dipstractiv traseu'. si ideea ar fi sa iasa pe cat mai spontan posibil ale propozitii-n fraze, ca sa dea liber la pisihic sa isi faca faze.

un minut mai tarziu?

2010-04-22T09:10:00.000-07:00

am revenit de parc-ar fi trecut mai mult de un minut, parc-as fi stat neprevenit in creierii de om pierdut, de parca m-am urat cand am venit, de parca-i prea abrupt discursul scurs in timp ce-s pus chircit la locul meu, la index ca trofeu trecut, de mine si de viata batut -poti sa te zbati mereu, sa cauti vinovati, sa-ti cauti scuze obtuze smerit si amagit sau adevarul sa-l infrunti si sa te-nalti, dar ai ghicit: n-ai voie sa renunti, nu duci mai mult decat ceilalti. am revenit de parc-ar fi trecut mai mult dintr-un minut ce n-are timp, am dat la schimb dorinte senine pe frici si iluzii-n ruine, am devenit din cei marunti de-aici ce clipesc in confuzii-rutine, din cei ce inca-nvata, unul din mult prea multi ce au uitat povata. in timp ce-n piata stau inca oameni desculti, sunt pus la panda prin gheata cand nu vrei sa m-asculti si timpul ne-nhata in vremea cea hoata, suntem pe mai departe a lucrurilor ata. cred ca pierd chei si fire isteata, devin trecut, fara prea multe idei, cu false riduri egoiste pe fata, cu inima fortata-n sloi si fara scut, o alta biata paiata de soi ce ar putea fi din cei noi, forjat-acum si de demult sa fie ce stie pe viata. o aceeasi voce precoce cu ton bland ma-nvata ca nu exista sut in fund sa nu te propulseze-n fata, ca nu exista nicicand vreun moment in care greseala persista, asa ca mai bine rezista. si-mi zice, in gand complice, la fel ca la-nceput: stai calm, ai revenit si n-a trecut mai mult de un minut si-ai inceput sa stii din nou simtit, zii tot ce vrei, bine-ai venit. si stii? intr-un minut nimic nu e prea lung si nici prea scurt, si nici vreun drum sa-ti para prea abrupt. abatut, ma-ncrunt si spun ca sunt ce sunt, nimic mai mult, si caut sa nu mai incant fara sa stiu de pret si fara vreun descant. si-acuma, nu, pe bune, chiar sunt ceea ce sunt, si caut mai departe rune, poate c-o fi si vreo minune, poate ca-mi amintesc si nume, poate ca-ntr-un minut exista o intreaga lume.

unu care spunea un banc pe-o banca despre un banc de pesti ce depuneau la banca icre in cesti si depanau povesti. te prinzi ce esti?

2010-04-22T09:03:00.000-07:00

atat. revin peste-un minut.

de prin cartea lui stanislav groff ((wink wink))

2010-04-22T08:37:00.000-07:00

In experientele sexuale cu dimensiuni transpersonale, individul are senzatia ca si-a depasit identitatea si granitele eului, asa cum sunt ele definite in stari de constiinta obisnuite. Aceasta poate insemna sa ai experienta propriei persoane intr-un context istoric, etnic sau geografic diferit sau intr-o identificare totala cu alte persoane animale sau antitati arhetipale. Experientele de acest tip pot aparea ca fenomene in intregime intrapsihice atunci cand subiectul nu este implicat in activitati sexuale propriu-zise, ci mai degrabda intr-un proces de autoexplorare profunda, sau se pot ivi ca parte a unei interactiuni sexuale reale cu un partener. In al doilea caz, starea modificata de constiinta poate preceda actul de a face dragoste-ca la partenerii care fac sex in timp ce se afla sub influenta marijuanei sau a LSD-ului-sau poate fi practic declansata de acest act.
In toate aceste cazuri, persoana fie are doar experienta propriilor sentimente in situatiile sexuale in care e implicata, fie are acces simultan la starile emotionale si senzatiile fizice ale partenerului.
...
O alta forma importanta si comunca de experienta sexuala este aceea a sexului divin. Exista doua tipuri distincte ale acestui fenomen extrem de interesant. In primul, individul are senzatia comuniunii sexuale cu divinitatea, dar isi pastreaza identitatea originala. Rapirilie extatice ale Sfintei Tereza de Avila pot fi mentionate aici ca exemple non-drog ale acestei experiente. Starile spirituale de acest fel apar si in practica adeptilor yoga bhakti. Al doilea tip presupune o experienta sexuala in care se petrece identificarea totala cu fiinta divina. Poate aparea intr-o forma mai mult sau mai putin abstracta, cum ar fi unirea cosmica a principiilor masculine si feminine, spre exemplu intrepatrunderea divina de yin si yang din traditia taoista. Manifestarile arhetipale mai elaborate includ casatoria mistica sau hierogamia, mysterium coniunctionis alchimic sau identificarea cu o anumita zeita sau un anumit zeu experimentand unirea sexuala cu perechea potrivita(de exemplu, Shiva-Shakti, Apollo-Afrodita sau zeitatile tantrice tibetane cu ale lor shakti)
...
In sexul oceanic, modelul fundamental de interactiune sexuala cu un alt organism nu este acela de descarcare si eliberare dupa o perioada de efort sustinut si o lupta intensa, ci acela de schimb de energii si flux jucaus, reciproc hranitor, asemanator unui dans. Scopul este de a trai experienta pierderii propriilor limite, senzatia de fuziune si topire impreuna cu partenerul intr-o stare de unitate binecuvantata. Unirea genitala si descarcarea orgasmica, desi traite foarte puternic, sunt considerate aici secundare fata de telul final, care este acela de a atinge o stare transcendenta de uniune cu principiile masculin si feminin. Desi curba ascendenta a orgasmului sexual insusi poate atinge dimensiuni numinoase sau arhetipale in aceasta forma de sexualitate, nu este considerata singurul sau ultimul tel.
...
Un aspect caracteristic al acestei abordari a sexului este tendinta partenerilor de a ramane in cantact fizic strans si intr-o interactiune iubitoare nongenitala pentru perioade lungi de timp dupa incheierea orgasmului. Formele intense de experiente oceanice au intotdeauna o puternica dimensiune spirituala; uniunea sexuala este perceputa ca o taina sacra si are o calitate numinoasa de netagaduit. Partenerul isi asuma o forma arhetipala si poate fi experimentat ca reprezentantul tuturor membrilor sexului sau. Situatia are o calitate paradoxala, fiind simultan interactiunea sexuala a doua fiinte umane si o manifestare a unirii barbat-femeie la scara cosmica, in sensul polaritatii chinezesti yin si yang. In acelasi timp, partenerii pot intra in legatura cu dimensiuni mitologice, se pot experimenta pe sine si pe celalalt ca personaje divine sau pot capta diverse matrice filogenetice. In ultimul caz, unirea cu niveluri si dimensiuni multiple, care infatiseaza sexualitatea ca pe o forta naturala coplesitoare, de proportii cosmice. In timp ce fac dragoste, partenerii isi pot da seama si de faptul ca parti din corpul lor se misca in tipare si ritmuri care reprezinta dansurile prenuptiale si comportamentul de imperechere al altor specii si forme de viata din lantul evolutionar."

ceva despre ceva frumos. cred....)

2010-04-01T06:03:00.000-07:00

a, da, am gasit o povestioara faina pe youtube. un rezumat-poveste la o ebook-basm. :) e faina. un pic mai mult siropoasa, da' na..e subiectu de asa natura, iar siropos e, la urma urmei, un simplu cuvant, nu?
in descriere se spune ceva de genu: (iar prin "ceva de genu" inteleg "fix asa" :P)

The Legend of 1111 is a short story that takes you on a journey from the present, to the past of 4000 years ago, then back again through time and space. Two soul mates who find each other in the past are destined to seek each other throughout both ages and dimensions. The free slide show here takes you on a multimedia presentation of their experience in the Fourth Dimension. In the ebook, you will discover how 1111 becomes the connection that these two soul mates share.

iar asta este linkul: http://www.youtube.com/watch?v=Xbw_k3KyRT4

vezi ca ai o datorie de trei vise frumoase :)

2010-03-11T09:11:00.000-08:00

asta, pentru ca asa mi-am zis, azi-noapte, inainte de-a merge la culcare si asta, pentru ca mi-o promisesem in scris. pe bune. si am dormit duuus. asta, fix dupa ce am scris asta:

valorizeaza, si vei fi valorizat. trimite. intai priveste tu cu iubire tot ce e in jur, apoi iubeste manifestarea, fii atenta si atent la ele si apoi fii. si vei simti cum toate astea vin si spre tine. offf, ce greu e de tinut minte cand sunt acolo...in starea aia mai putin bestiala, in care mi se pare ca universul e negricios, si-mi spun ca trebuie sa si ca trebuie sa, si imi spun ca nu pot, si alte cuvinte care nu-s aproape niciodata ale mele. e greu de tinut minte ca trimit si ca atrag vibratii. si daca eu simt veselie, bucurie, atentie spre valori, pentru ca valorile au un plus de energie, fata, de exemplu, de lucruri mult mai stricte si rigide, mai putin jucause. bine, bine, zici tu cum ca si alea pot da o stare placuta, si ca sunt gramezi, printre care si eu, carora sa le placa sa dezlege un joculet destept, sau carora sa le dea o mare satisfactie sa duca la capat ceva practic si mai mult eficient decat sa zicem ludic sau estetic. pai, da, zic eu, eficient, ludic si estetic. toate astea sunt si valori. sunt anumite asocieri pe care cica le facem intre ceea ce percepem si ceea ce simtim despre. pe negativ sau pe pozitiv, depinde, cum ne alegem sa simtim candva. si na, daca eu simt veselie, bucurie, atentie spre valori, adica daca ma uit spre partea cu plus, si caut mult mai putin partea cu minus, ca intr-una din optiunile dintr-un program de grafica in OS la care se juca o fiinta frumoasa la un moment dat, blemish se numea chestiuta de program. blemish inseamna sa cauti defectele, iar in programel le elimini pe defectele alea. blemish e si un joculet psihologic, din Analiza Tranzactionala, care vorbeste despre cei care se uita spre partile cu minus si le tot cauta, prin diferite metode. si-s si nemultumiti. adica, sunt ca niste mici sanitari, care cauta sa faca curat. si cauta peste tot, de la un punct incolo si uita ca totusi stau prea mult in zona aia si uita sa se bucure. cateodata. si ma gandeam ca ar fi tare sa fie si un opus la blemish asta, ceva de genu blossoming, cu un aspect tranzitiv, de genu i can blossom this by looking at it. na, asa ma gandeam. si apoi ma gandesc ca poate fi simplu de tinut minte starea, simtul-gandul despre faza ca totul curge. e ciudat, de fiecare data cand ma intorc inapoi in a sti despre starea de fericire, mi se pare ca declansez un proces intern de tipul de la incompetenta inconstienta catre incompetenta constienta, spre competenta constienta, pana la competenta inconstienta. ufff, ce lunga fu faza asta. si asta, in a fi fericit, in a te purta cu tine si cu exteriorul ca expresie a bucuriei pe care o simti, ca a te manifesta. si in incompetenta inconstienta ai iluzia ca nu ai sti sa faci ceva. socratic, stii sa faci totul. nlp-istic, stii sa faci totul. ezoteric, esti totul. dar in incompetenta inconstienta ai impresia ca nu ai sti sa faci lucru asta, sa fii fericit si sa te manifesti ca a fi expresia ta, a bucuriei tale ca esti. e de ajuns asta ca sa generezi un intreg proces intern care duce spre...incompetenta constienta!! ta-dam! care iti spune ca te-ai prins tu de faza ca e o iluzie, doar ca inca mai stai si astepti sa te prinzi-prinzi. ca si cum ar fi nevoie sa te prinzi-prinzi, si n-ar fi de ajuns sa doar te prinzi, si atat. dar, ma rog, mai stai un pic sa te gandesti cum anume e iluzie faza ca nu esti bucuros si ca nu esti tu, ca nu esti complet, ca nu esti fericit. iti aduci aminte ca ti-ai zis, la un moment dat, ceva de genu: eu nu merit. si iti aduci aminte si ca tot tu ai dat comanda. dar imi aduc aminte, apoi. realitatea. vad. si simt. si, cand ma prind ca eu sunt cel care e the master of puppets in ce se intampla cu ce simt, si cand mai si dau semnalul spre fericire si spre manifestare, atunci brusc trec in...competenta constienta!!! yaaaaay!!! aici, tot fac pasii spre fericire si ma mai intorc un pic in stari mai putin energizante, si mai putin luminoase si pline de culoare. si apoi, inapoi in joaca, in a vedea tot ce e in jur plin de sens, in a simti ca ce sunt si ce fac e important, in a fi. si cand incep SA FIU, din ce in ce mai mult, atunci alunec usor catre...competenta inconstienta!!!!! uuuuuuuuuuuu si UUUUUUUUUU!!! pentru ca aici doar SUNT. si totul deja curge, fara a mai fi nevoie sa ma uit la ce pasi fac, la care sunt mutarile si gandurile si elementele pe care sa le readuc in mine si in constiinta. SUNT!!! si cam atat. restu e o curgere. pentru ca in spate e o experienta in care am aflat aaatat de multe despre mine, in care am infruntat atatia demoni interiori, am trecut prin atatea ipostaze, incat conflictele asupra carora am aruncat lumina, se sting usor in impacare, ca niste sunete din ce in ce mai indepartate, din ce in ce mai fade, si incep sa aud linistea din mine. si sa simt caldura din interior. sa percep impulsul de-a FI. si atat. vad eu cum anume sunt. dar, de aici incolo, din punctul asta, esti o infloritoare, un infloritor, pur si simplu doar uitandu-te spre ce e in jurul tau. doar pur si simplu percepand, si constientizand. toate astea, evident, de acolo dinauntrul starii de a fi fericita, fericit. si, cand esti in starea asta, inclusiv in blemish vezi ceva frumos, o actiune frumoasa, fiindca dai in mod spontan valoare. dai in mod spontan creatie. si dispare scindarea aia intre a cauta chichite de dragul de-a le cauta si din dorinta de-a te tine la distanta, si a cauta chichite ca o joaca nevinovata, fara nici o intentie rautacioasa sau pentru a cauta chichite pentru a ajuta. un sistem, un om, depinde. cand se cere si permite, evident. si de-aici, din competenta constienta a starii de fericire si simplu A FI, din starea asta de-a fi fericit si eficient, si ludic si estetic, de-aici incolo... e frumos. stii. si simti. :) esti iar acasa, zambeste. :)

pusesem alt titlu prima data, insa mi-a iesit altceva. hmmm...

2010-01-23T05:45:00.000-08:00

din abdomen, ba, din abdomen. da, pe bune, fix de acolo. daca nu o facem de acolo, ne ia dracu, cica. sau altfel spus, ne iau fricile noastre interne, ca dracu exista pe cat ii da fiecare voie sa existe. ne subtiaza fluxul de energii de prin noi. ne lucreaza frumos, si te trezesti, treptat, ca pierzi multe. da' stai calm ca revin, daca reincepi sa respiri constient abdominal. da, pe bune, din abdomen. fix de acolo.

si mai e o chestie, din cate inteleg. zambeste. e imposibil sa nu gasesti motive. ni se pare ca atunci cand suntem tristi, sau furiosi, sau oricum am fi altfel, e imposibil sa gasim puterea sa zambim. ni se pare. si, la urma urmei, daca nu ne iese de nici o culoare cu gasitu motivelor, ni le putem fabrica noi cumva. trage-te de urechi. pe bune, am vazut-o la oreste aseara. trage-te de urechi, ca cica asa facea si budha, ca sa stea in AICI si in ACUM. muta-ti atentia. pe altele, pana una alta. tristetea e a trecutului, sau a filmuletelor pe care le rulezi in mental, asa, la nesfarsit. frica e a viitorului, sau a perceptiei pe care o ai despre aoleu, oare ce-o sa fie? in clipa asta, merge sa ne uitam la altele. de ce? ete, de-aia. sau, altfel, ete, fiindca viata e complicata si cu multe aspecte doar daca asa vrei sa te joci. sau inca un altfel, pentru ca daca tot ai cum alege, de ce nu ai face-o catre frumos? daca tot exista posibilitatea sa-mi creez fiecare clipa, si sa mi-o decorez cum vrea muschiu meu afectiv, mental, spiritual, atunci de ce sa nu o fac fix cum vreau?

si de ce as zambi? de ce mi-ar pasa? de ce as da doi bani pe mine, pe tine, pe noi, pe univers?

pentru ca din asta iti iese o gramada. e singuru pariu pe care stii ca nu il pierzi. e energie imediata. e incarcare, e eliberare, e comunicare cu tine-le ala real. in zambetul real, in ce declanseaza el prin interior, de la dopamina la caldurica, de la epinefrina la curenti de energie, dupa cat poate fiecare, in toate astea stau resorturi. nu prea se pierde la fazele astea. deci, descrunt fruntea si trec la pasu urmator. la intrebarea ta care urmeaza.

si acum? si dupa ce zambesc? ce-i mai departe? ce fac cu zambitu si cu starea de dupa?

fix tot ce vrei. fix ce-ti doresti tu sa faci. fix ce cauti sa afli, poti afla. fix ce vrei sa repari, poti repara. nu din prima, mai ales daca ai uitat sa zambesti in ultima vreme si au apucat toate nazbatiile din capu-ti sa se inchege in credinte false, dar care pentru psihic si corp, pentru lumea reactiva si pentru realitatea imediata is departe de a fi false. devin adevaruri. mai tii minte? ESTI CEEA CE CREZI CA ESTI. ESTI CEEA CE SIMTI CA ESTI. si tot asa. dar si astea se pot schimba. chiar si cand te crezi la capatul capatului, chiar si acolo ai liber-arbitru. si poti redecide. cu cat astepti mai mult, cu atat mai dificil devine. cu cat intarzii sa iei decizia de zambet, decizia de auto-iertare, decizia de iertare, de a trai pur si simplu, cu atat s-ar putea sa gasesti mai dificila reintoarcerea. dar, ma vei intreba, dar, ma voi intreba, oare nu e pacaleala, nu ma mint, nu te mint?

asa voi face, da. pentru ca e simplu sa zici, e simplu sa para asa din afara. cand esti acolo, in tristete, in uitare, in confuzie, e mai dificil de aplicat. respir din abdomen, zambesc, da' daca le consider muschi si atat? daca le vad doar ca miscari mecanice?

atunci vor fi doar miscari mecanice. e simplu. daca un cristal e pentru tine doar o piatra, atunci va fi doar o piatra. daca o geaca roz e cea mai norocoasa haina, atunci norocu apare. daca stii ca rosul pe haine iti stimuleaza fluxul sangvin, atunci asa se intampla. e simplu tare. iar in investirea cu incredere a unor comportamente, ca-s ritualice, ca-s explicabile stiintific, ca-s interpretabile spiritual, doar tu decizi. ca la particule si unde. ce va fi? pai, ce vrea observatorul. numarul norocos e asa doar cat timp il chemi sa iti fie numar norocos. in momentul ala in care incepi sa te intrebi da' oare nu-s pe aratura, atunci numarul tau norocos devine o cifra.

Harta generala a stiintelor nu vrea sa arate altfel decat fix precum galaxia noastra, Calea Lactee(imi place numele ei)

2009-11-25T17:14:00.000-08:00

E minunat, nu? iar saitu de pe care l-am sustras marsav, se cheama cam asa ceva:

http://www.wired.com/wiredscience/2009/03/mapofscience/

asa, dupa ce mi-am facut datoriile de inhabitant bine intentionat al zonei asteia de lume "virtuala", pot sa mai zic si vreo doo cuvinte, ca doar nu ma costa, nu? nope.

pai, baietii nu ramane decat sa isi uneasca, pe segmente de harta, pe stiinte in sine, toate mintile lucitoare, stralucitoare, sau ce se mai angajeaza azi in zonele astea ale "realitatii". uniti pe zone de lucru, ma gandesc ca n-ar fi prea complicat sa le traduca pe toate, in asa fel incat orice om sa aiba ACCES la sistemul de DREPT, intelegere de plecare in domeniul ESENTEI umane, FILOZOFIE, adicatelea. si tot asa. da, asta ar presupune ca TOATA LUMEA ar avea acces la reprezentarea noastra ALCHIMICA a lumilor fictive, in care facultatile sunt de fapt forme de initiere, de setare AFECTIVA si cognitiva(deocamdata, doar, cu litere mici) SIMPLIFICARE, adica, sau KISS, adica Keep It Simple, Stupid. nu e greu, cu ceva empatie fata de oamenii "de sub voi", fata de cei incuiati la poarta kafkiana a sistemelor birocratice, legale, blabla. Se poate? eu zic ca se poate, de ce nu? :)

Apropos, a fost sau nu revolutie pasnica in Republica Moldova, ceva mai devreme? asta, asa, ca inclusiv ecranele de computer merita cate un refresh din vreme in vreme. noi de ce n-am merita-o?

Sine versus Ego, spre Eu+Sine= Iesire din Matrix, prin reducerea rolului Ego-ului

2009-11-20T03:02:00.000-08:00

hmmm, te-a mancat undeva sa pui asa titlu, descurca-te acuma. :)

Pai.

Ego= suma tuturor influentelor sociale, de familie, scoala, filme, carti, informatii, indicatii, indrumari, sfaturi. Rezultatul este acea interfata de adaptare la social pe care o numim ego. Acea voce din cap, care ne transmite cum sa ne comportam pentru a fi "acceptati", acel demon care ne explica cum sa facem fiecare mica miscare pentru a fi "integrati". In ego intra roluri de genul: cetatean, profesie, alegator, barbat, femeie, copil, batran, tanar, elev, student, etc. Nici unu din lucrurile astea nu suntem NOI. nici unul. si nici macar, asa, o parte. toate astea contin coordonate si repere pentru o definitie generala, care n-a plecat de acuma, care n-a fost decisa pe timpul vietii noastre. Pana aici, n-ar parea nimic grav. Buba, iar cand zic buba ma gandesc la o forma al naibii de maligna, este ca am ajuns in acel punct in care, suicidal, ne identificam cu aceasta suma de roluri. Ajungem sa credem ca suntem Egoul. Si interactionam ca si cand am fi. Si chiar o credem. Adica, pe scurt: suntem multe miliarde de suflete frumoase, comportandu-ne infect cu sufletele noastre, sufocandu-le in lucrurile astea. Si, a naibii treaba, nu suntem. Si nu suntem chiar deloc asa ceva-uri. Ar fi hidos sa fie asa, am fi niste nulitati robotizate. dar nu suntem, ceea ce e senzational. :)

Sine= samanta, esenta, noi. singuru punct din care ne putem autodefini. natura noastra reala, acea parte din noi care ramane cand dam rolurile la dracu, cand avem un moment de respiro si suntem fie in acea insulita pe care poate ne-am creat-o, numita relatie, prietenie, oricum. dar nu in orice fel. pentru ca o alta buba maligna e ca egou si-a bagat coada si in zonele astea, si au devenit roluri si alea de prieten, iubita, iubit, etc. si odata devenite roluri, papa! uman, papa! real, papa! frumos. dar, revenind, sa presupunem ca am avea acea insulita, sau hiper-norocosi, arhipelag de bine, de intim, de cald. Stai si taci, si privesti spre persoana aia. ai curaj sa spui lucruri care iti vin. esti o fiinta spontana, adica, in momentele alea. si esti sinele. nu aduci roluri, nu aduci competitie, nu aduci pe acel "ce ar spune lumea? ce ar spune "mainele", ce imi spune "ziua de ieri"". Nu, esti acolo cu totu, traiesti acolo cu totu, nu exista decat prezentul, tu, acea persoana din fata ta. sau, na, chiar si singur merge. ai spontanul, iei o pauza de la a-ti crea frica, ai un time-out si la a te judeca sau a judeca. esti Sinele tau. Esti real. respira. n-ai mai apucat asta de ceva vreme, pentru ca Egoul iti muta respiratia si te scindeaza.

nimic nu poate fi schimbat in bine, nimic nu poate fi castigat real si stabil, nimic nu poate aduce fericirea, daca Egoul ramane la pupitrul de control. Suntem nebuni, oamenilor! Nimic din ce stim nu e real, ne-am slutit de-a lungul secolelor si am impins totul pana in punctul asta in care suferinta striga hey! Cat timp nu punem frumos manutele si ne apucam sa ne redefinim prin propria experienta si nu traim un pic liberi...suntem morti clinic. intr-un iad creat de noi. Si il preamarim ca fiindu-ne realitatea. Si toate astea din fuga, din frica pe care o numim ba furie, ba bun-simt, ba normalitate, oricum se poate in asa fel incat egoul sa se autoprotejeze. sa-si protejeze controlul si suprematia in interiorul fiintei. Ca orice cancer care se respecta, nu? Who the fuck are you? Who the fuck are you? who the fuck are we?

cognitivul, etica, morala, structura. ale Egoului

intuitia, spontanul, creativitatea, probabil firescul(nu cred ca exista cineva care sa stie cum arata normalul). ale Sinelui.

cine sunt eu? cine esti tu? cine suntem noi?

despre postul anterior

2009-11-20T02:35:00.000-08:00

povestea asta e publicata in 1969, de catre claude steiner, unul din cei mai importanti tipi in Analiza Tranzactionala. adica, al doilea dupa steiner, care e inventatoru.

Ce e un warm-fuzzie? o caldicea-molicea? starea pe care o ai in momentul in care primesti afectiv real. e modalitatea de identificare si forma de hrana energetica a omului. fara "mangaiere", "stroke", "atingere psihica", fiinta umana se stinge. si acuma, pe bune, adica, la modu la care murim la un moment dat dupa infometare crunta. bine, inainte ne apuca tulburarile si ne apucam sa facem rele, doar doar o sa primim o atingere, care chiar daca nu ne da warm sau fuzzie, cald sau gadilicios sau moale, macar sa stim ca totusi existam prin validarea exerna. mi l-a descris Eugen, un om genial si un ATist convins, cam asa: e acel pufulete care te gadila in interior cand cineva iti zambeste real, iar tu esti pregatit sa ii vezi zambetul. orice altceva e fie aparare, fie refuz, fie. si sa fie.

dap, noi oamenii chiar avem un comportament intr-atat de aberant incat ne socotim cat afectiv dam, ne masuram complimentele, ne ierarhizam obligatoriu oamenii intr-un top in care stim cum dozam treburile astea. cu afectivitatea nu te joci, ar suna morbidul dicton al comportamentului de clipa prezenta. cineva la un moment dat imi spunea ca nu ii da nimic faptul ca ii spun ca simt multa simpatie, pentru ca asta spun multor oameni. deci daca tot e sa primeasca ceva, atunci sa fie personalizat si nu simpatie sau drag. evident ca am incercat sa explic cum ca si ce ca si unde ca. degeaba. a fi simpatizat sau a primi drag din partea cuiva care da simpatie si drag multor oameni se pare ca devine ceva de evitat. pentru ca suntem in competitie afectiva. adica suntem in cognitiv afectiv. adica bleah!

ce inseamna a da gratis. ce inseamna a fi spontan. ce inseamna a fi viu. ce inseamna a fi om. ce inseamna tot ce definim noi azi in lume. toate astea din prisma faptului ca esenta dintr-o ditamai felie de viata si actiune e atrofiata la noi. afectivu e pe moarte, agonizeaza intr-o veselie, iar noi stam si gandim despre. in loc sa simtim despre. si apoi, mai stii, sa gandim-simtim despre. adica, wow!

a, ca sa nu mai vorbim despre a iti da singur lucrurile astea, atunci cand lipsesc in jur. uuuuu, fugiti!!! ca e "rau". esti "laudaros". si risti sa ramai in afara "paradisului social". ala in care se moare cu o anumita viteza care e in crestere. ala in care fetele sunt inghetate in expresii cliseice si ciclice, zambetele sunt ascunse, buzele sunt setate sa dea doar cu program, ca la ghiseele comuniste sau la portie, ca in familiile comuniste.

in incheiere:

fiecare persoana importanta din viata mea e o persoana de care imi este drag. o persoana fata de care simt simpatie. iubesc multa lume, in esenta cred ca pe toti, doar ca nu vreau sa ma grabesc cu chestia asta, ca nu vreau sa mint:P. nu iubesc, in schimb, nici macar un singur EGO. nici macar o singura structura menita "adaptarii" la lumea "reala". nimic din ce vine din alta parte decat din suflet. nimic din ce e un dat social, un construct al celorlalti si nu al persoanei din fata mea. ca sa-l identificati pe cancerul numit EGO, uitati-va cum vorbiti cu o singura persoana in care aveti incredere si apoi uitati-va cum se schimba modul de interactiune cand apare si o a treia persoana, si o a patra. in prima faza sunteti reali. in a doua, imi pare rau, dar sunteti morti clinic dpdv afectiv. si cum n-am porniri necrofilice, imi place sa-mi fac bagaju si sa particip la urmatoarea data cand va simt reali.

A warm-fuzzy tale(o poveste calda si moale)

2009-11-20T02:33:00.000-08:00

de Claude Steiner, tradusa de Elena Raicu

Odata ca niciodata, demult, tare demult, au fost doi oameni, Teodor si Sofia, care traiau foarte fericiti impreuna cu Ionut si Anuca, cei doi copii ai lor. Ca sa intelegeti mai bine cat erau de fericiti, trebuie neaparat sa va povestesc cum se traia la ei pe-atunci.

De fiecare data cand aparea pe lume cate un copil, i se dadea sa poarte pentru toata viata un saculet molicel. In acest saculet, de cate ori baga mana, gasea cate-o... CaldiceaMolicea. Acestea aveau mare trecere, caci oricine le primea, se simtea cald, moale si placut in tot trupul si asta pentru mult timp.

Pe vremea aceea era chiar usor sa primesti o CaldiceaMolicea. Cand cineva ii ducea dorul, era de-ajuns sa se apropie de tine si sa-ti spuna: “Ce bine mi-ar prinde o CaldiceMolicea, imi dai, te rog, una?” Atunci numaidecat bagai mana in saculetul tau cel moale si scoteai o CaldiceaMolicea cat o manuta de copil. Si indata ce i-o asezai pe cap, pe umar sau pe genunchi, CaldiceauaMoliceaua crestea si crestea, se intindea numai zambet de placere la lumina zilei. Atunci omul acela simtea cum parca i se vara pe sub piele si cum ii incalzeste toate madularele.

Oamenii cereau unii de la altii si isi imparteau fara grija ori sfiala CaldiceleMolicele. Caci la toti se gaseau din belsug. Si le daruiau, se-ntelege, fara plata. Peste tot vedeai stralucind cate una, de-aceea erau cu totii fericiti si sanatosi si se simteau caldicei si molicei mai tot timpul.

Insa nu toti erau asa. Caci mai traia prin acele locuri si o vrajitoare urata si intunecata la suflet. Rabdarea ei ajunsese la margini vazandu-i pe oameni fericiti. Intr-o zi mania i se aprinse de-a binelea cand baga de seama ca nimeni n-avea nevoie de leacurile ei pentru oameni bolnavi, tristi si rai ca ea. Si-ntr-o zi puse la cale un plan viclean prin care sa-i faca pe oameni sa-i cumpere leacurile.

Asa se face ca intr-o buna dimineata, pe cand Sofia se juca fericita in curtea casei cu Anuca ei cea mititica si dragalasa, zgripturoaica se apropie de Teodor si ii sopti cu siretenie rece ca de gheata la ureche: “Baga bine de seama ce-ti spun, Teodore! Ia te uita ce de CaldiceleMolicele ii da Sofia celei mici! Daca o tine tot asa, tie ce-ti mai ramane? Cand vi se vor termina CaldiceleleMolicelele, ce vei face?!”

Teodor se mira peste masura. Se-ntoarse iute si nitel infricosat catre vrajitoare: “Cum asa, vrajitoareo?! Ca eu doar de fiecare data cand bag mana in sac, dau de cate una! Doar nu vrei sa spui ca ele se mai si ispravesc?!”

“Ba bine ca nu, si de-asta am venit, sa-ti deschid odata ochii! Nu exista pe lume sac fara fund! Si odata ce v-ati ispravit CaldiceleleMolicelele, va fi vai de voi!” Si incalecand pe matura ei de vrajitoare, se duse boscorodind si razand fara noima.

Lui Teodor ii ramasese gandul la cele ce auzise de la scorpia de vrajitoare. Si incepu sa se uite pe furis de fiecare data cand Sofia dadea cate-o CaldiceaMolicea altora. I se strangea inima, caci tare mult ii placeau CaldiceleleMolicelele ei si tare n-ar fi vrut sa le vada pentru totdeauna risipite copiilor sau altora.

Era din ce in ce mai posomorat si mai preocupat. Se intrista de fiecare data cand cate o CaldiceaMolicea parasea sacul Sofiei si incepu chiar sa i se planga. Cum Sofia il iubea tare mult, de-atunci incolo dadea tot mai putine, ca sa pastreze cat mai multe pentru el.

Copiii bagara indata de seama acest lucru si intelesera ca nu e bine sa dai incoace si-ncolo CaldiceleMolicele ori de cate ori poftesti, ori ti se cere. Si devenira si ei foarte grijulii, tematori si chiar gelosi cand parintii lor dadeau altora CaldiceleMolicele. Incepura chiar sa faca scene si sa planga cand vedeau la altii cate o CaldiceaMolicea de-a lor. Si chiar daca mereu gaseau in saculetul lor CaldiceleMolicele ori de cate ori bagau mana dupa ele, se simteau tot mai vinovati ca le imparteau. Si asa se face ca devenira zgarciti si dadeau si ei tot mai putine.

Incet-incet planul vrajitoarei reusi. Daca inainte oamenii se adunau cate trei, patru sau cinci si isi imparteau intre ei CaldiceleMolicele fara nici o grija, acum ei apareau tot mai mult singuri, de teama sa nu se intalneasca cu careva care sa le ceara CaldiceleMolicele. Ba inca se ascundeau ca sa le pastreze numai si numai pentru ei.

Insa asa mergand treburile, se simteau tot mai putin calzi si tot mai putin molicei. Zambeau din ce in ce mai putin, parca se uscau si se chirceau ducand dorul CaldicelelorMolicelelor, iar unii chiar mureau din cauza asta. Boala cuprindea pe tot mai multi, asa incat de disperare, ajunsera sa cumpere leacuri de la vrajitoare, cu toate ca nu le erau de vreun folos.

Pana si vrajitoarea trebui sa recunoasca cum ca nu era de gluma, situatia se agrava. Caci daca oamenii ar muri cu totii, cine i-ar mai cumpara leacurile, si-asa bune de nimic? Asa ca puse la cale un alt plan.

Darui tuturor un sac foarte asemanator cu cel de CaldiceleMolicele. Numai ca pe cand cel primit la nastere era caldut, cel dat de vrajitoare era rece ca un sloi de gheata. In acest sac vrajitoarea cea rea puse ReciTepoasele. Acestea nu-i faceau pe oameni calzi si molicei ca mai inainte. Ba dimpotriva, ii facea reci, certareti si posaci. Insa si asa, ReciTepoasele tot erau ceva fata de nimic. Rau cu rau, dar mai rau fara rau. Ele macar ii opreau pe oameni sa se mai usuce pe picioare.

Asa ca, de-atunci incolo, cand cineva cerea altcuiva cate o CaldiceaMolicea, de frica sa nu-si ispraveasca rezerva, acela ii raspundea: “Nu-ti pot da o CaldiceaMolicea, n-ai vrea in schimb o ReceTepoasa?”

Cateodata, cand se intalneau doi oameni, fiecare avea in gand ca poate-poate de data asta va primi de la celalalt o CaldiceaMolicea. Da’ de unde! De frica sa nu ramana fara ele, deodata isi schimbau amandoi gandul si isi dadeau cate-o ReceTepoasa. Asa ca, precum bine va ganditi si socotiti, oamenii nu mai mureau, dar nici fericiti nu erau. Erau doar reci, certareti si tare, tare posaci.

Trebuie oare sa va mai spun ca vrajitoarea cea rea isi freca mainile de bucurie de cat de bine ii merge negotul ei siret?! Si ca de unde mai inainte CaldiceleleMolicelele erau toate la indemana si pentru toti, precum aerul, de-acum devenisera tot mai rare si mai pretioase?!

Nu-i de mirare ca bietii oameni erau in stare sa faca orice ca sa le aiba. Cine era mai lipsit de noroc in a-si gasi un partener mai larg la inima si mai cu dare de mana, trebuia sa munceasca din greu ca sa-si cumpere cand si cand si pe bani multi, se-ntelege, cate-o CaldiceaMolicea.

Unii devenira foarte avuti, strangeau si tot strangeau la CaldiceleMolicele, caci nu mai dadeau indarat nimanui. Ce faceau mai apoi? Le vindeau celor sarmani care si-ar fi dorit sa simta macar o clipa ca viata mai merita traita.

Se mai intampla ca unii luau ReciTepoase, care erau pe toate drumurile si pe degeaba, le puneau niscai fulgi si pene moi ca sa le acopere tepii si le ofereau drept CaldiceleMolicele. Dar falsurile astea, care semanau cu inlocuitorii de plastic, adusera si mai mari batai de cap. Pentru ca sa zicem ca se intalneau doua sau mai multe persoane si isi dadeau gratis falsurile. Dar asteptau sa se simta incalziti si buni ca inainte. Iar ei se simteau, de fapt, mai rau. Si-atunci chiar ca nu mai pricepeau nimica-nimicuta: se simteau si mai reci, si mai certareti, si mai tristi pentru ca nu mai aveau CaldiceleMolicele sau pentru ca tot schimbasera intre ei plastice de-astea deghizate in CaldiceleMolicele?! Si toata nenorocirea de pe capul lor era numai si numai din pricina vrajitoarei aleia care le varase in cap ideea ca vor ajunge la fundul sacului daca mai schimba cumva intre ei CaldiceleMolicele!

Dar sa vedeti cum o ia povestea la vale! Ca nu mult dupa aceea, poposi in locurile acelea cuprinse de mare nefericire o femeiusca vesela si plina de nuri. Parea ca n-a auzit in viata ei de vrajitoarea cea rea. Caci ce facea? Sa vezi si sa nu crezi! Impartea in dreapta si-n stanga la CaldiceleMolicele, de-i cereai ori nu. MaricicaMolicica, cum au inceput sa-i spuna, ti le aseza una-doua, ca in vremurile cele bune, pe cap, pe umeri ori pe genunchi. Unii se uitau chioras la ea si o criticau mai pe fata, mai in dos, cum ca i-ar strica pe copii. Ca-i invata adica sa fie risipitori si nechibzuiti cu CaldiceleleMolicelele. Copiii insa o iubeau tare mult, pentru ca in jurul ei era cald si bine si de-aceea faceau si ei ca ea. Imparteau CaldiceleMolicele cand si cui pofteau.

Cei mari nu s-au lasat cu una, cu doua. Au hotarat ca nu mai merge asa! Copiii astia vor ajunge sa-si risipeasca toata averea de CaldiceleMolicele. Sa se dea imediat o lege ca nimeni nu mai are voie sa-si imparta dupa bunul plac CaldiceleleMolicelele! Numai cine are permis in toata regula poate sa le imparta. Dar si atunci cu masura!

In ciuda acestei legi foarte aspre, copiii continuau sa-si daruiasca intre ei CaldiceleMolicele cand doreau si mai ales cand cineva le cerea. Si cum erau multi copii in acele locuri, cam tot atatia cati oameni mari, n-ar fi de mirare ca, intr-un tarziu, dreptatea sa fie de partea lor.

Oare cum se va termina povestea asta? Vor reusi cei mari sa isi impuna legea prudentei si a capatuirii prin economisirea CaldicelelorMolicelelor? Sau MaricicaMolicica si copiii ii vor convinge ca merita riscul sa creada ca vor avea mereu CaldiceleMolicele cat isi doresc?

Vor avea cei mari puterea sa creada? Sa creada ca acele vremuri fericite, de care si ei isi mai amintesc cateodata, mai pot exista cu adevarat? Acelea in care CaldiceleleMolicelele erau fara de numar pentru ca nimeni nu le numara?!

mainele ideal :)

2009-10-30T10:52:00.001-07:00

We meet people for a reason, for a season or for a life-time

2009-09-02T04:30:00.001-07:00

"We meet people for a reason, for a season or for a life-time"- asa ne-a spus unu din cei mai bestiali profesori/traineri/etc, o tipa din tarile nordice, Marijke, la un curs de Analiza Tranzactionala. "Intalnim oameni pentru un motiv, pentru un anotimp, sau pentru o viata"

Si mi-a luat ceva vreme pana sa-l integrez ca motto, ca instrument de lucru in realitatea mea imediata. Mai demult, propozitia asta mi-a salvat integritatea psihica, si, de ce nu, integritatea punct. Azi merg pe mana ei fara sa clipesc. e o propozitie magica, pe care cand o folosesc legat de o anumita tristete sau alta, sau furie, etc, sunt prinse in plasa afirmatiei asteia. Trec la o noua catalogare a realitatii si imi dau seama ca era, ca de obicei, ego-ul meu cel nesuferit(da, n-a murit inca, damn it. Dar e aproape decesul lui, nobody panic!) Pentru ca in cele mai multe dati cand rupem o relatie, sau asistam la ruperea ei, de orice gen ar fi relatia aia, de cele mai multe ori nu suferim dupa persoana care a murit/de care ne-am despartit/ care s-a evaporat. Suferim dupa acel lucru, sau acele lucruri pe care le primeam. Dovada e inlocuirea persoanei foarte repede cu o alta. In sistemul de relatii pe care le are fiecare s-a pur si simplu produs o repozitionare. Iubirea reala nu dispune de posesivitate. Si noi le confundam. Ne despartim de x pt ca nu ne era ok. La scurta vreme realizam cat de mult il dorim inapoi pe x pentru ca x acum are un y langa. Sau pentru ca nu ne-am inlocuit inca sursa pentru acel ceva de care avem nevoie. Intuitia imi spune ca exista iubire, partial, dar ea era insuficienta sa-i tina pe aia doi la un loc. Daca se cheama iubire reala ce au cei doi, atunci, da, sunt ferm convins ca va rupe bariere temporale, si ca in orice viitor moment, cei doi se vor iubi si vor putea relua, re-incarcati, acel ceva dintre ei.

Dar we meet people for a reason... Asta e grea. Celelalte doua se simt spontan, si se traiesc frumos, odata acceptate. Si anotimpurile cu iubire sunt frumoase si le stim toti(daca nu le stim, ni le spune chirila, deci e ok :P) Iar norocosii care am trecut prin life-time-encounters zicem: yaaay! si zambim. Dar asta cu motivul e complicata. In primul rand e complicata acceptarea ei. Chemarea altora in zona ta, prin ce metode? Cum? Telepatic? Univers care conspira coehlian? Ce suntem? Uuuuu, deja vreau sa fug din zona asta a ideilor, pentru ca ideile nu sunt in stare sa tina lucruri de genul in ele. Nu sunt in stare. Sunt menite pentru altceva ideile si gandirea, pentru supravietuire, adaptare, etc. Nu pentru intalniri de genul astora. Da, pot fi corupte, manjite prin alaturarea rationalului, dar cam atat. dap, motivul. Cum il stii? Cum faci sa-l accepti? In principiu, cred ca-i observabil cu putina detasare din patternurile goale de sens de care ne folosim sa interactionam in 2009. Alea in care nu vorbesti despre nimic. Ala care nu contin niciodata sintagme de genul: "Mi-e frica" "nu inteleg nimic din lumea din jurul meu, dar mimez intelegerea de 27 de ani incoace" sau, eu stiu, "hai sa facem cu totul altfel lucrul asta banal. hai sa-l traim, chiar daca are eticheta de banal. Hai sa fim reali, ce zici?"

Mai ramane maturitatea de-a accepta consecinta primelor doua, si anume despartirea temporara sau chiar definitiva, fireasca dintre doua persoane intre care s-a consumat intalnirea de motiv, prin satisfacerea lui, si cea de la finalul anotimpului. Societatea, istoria si in esenta, toate celelalte chestii negative care va vin in minte, ne-au invatat ca lucrurile se fac in felu urmator: ai dat de x, ii pui eticheta de iubit/amanta/sotie/sot/prieten dupa care sa dea dracu sa se miste ceva din loc. Apoi, x nu mai are voie sa se comporte, sa fie, decat pe anumite linii trasate de social/cultura si celalte cuvinte de rau augur. Adica, de aici pana aici ai voie sa simti, de aici mai departe, stop, daca simti ceva natural, te vom eticheta de fiinta denaturata. Ne sufocam singuri in relatii ce nu au ca menire pentru cei doi decat evolutia pentru o mica bucatica din cei doi. Si se moare. Afectiv, spiritual, sufletesc, etc. Bine ati venit in cosmarul numit "civilizatie".

De exemplu, pentru foarte multi din cei pe care ii cunosc, de altfel toti, dar nah, ne temem de absolutizari, pentru noi, singurul motiv al intalnirii parintilor nostri a fost nasterea noastra. Pentru ca ei nu se iubesc decat social, ca in nucleul ala micut si arhaic, nu au o relatie reala, se vorbeste in casele romanesti despre pretul la lapte si despre ierarhia de la locul de munca, loc de munca stiut si sub numele de celula, de nisa atribuita sclavilor ce muncesc pe plantatia bancilor mondiale. noi, adica. Si asa ca lumea nu prea foloseste dictonul, e nevoie, poate, de a invata in scoli lucruri de genul asta, si poate mai putin modul de calcul al boxelor muzicale(integralele din matematica la asta folosesc) Nu de alta, dar 8 ani dupa terminarea liceului, in fiecare zi m-am lovit de oameni, dar muuuult mai rar am intalnit acel moment critic in care trebuia sa construiesc rapid o boxa, sau sa spun unor constructori de boxe cat spatiu sa lase intre difuzor si perete. Deci, noi ca motiv. Si am aparut. Si acuma? Ce facem cu noi, motivul intalnirii a niste oameni adusi la punctul blazarii totale, a uitarii de sine, a suicidului spiritual? Intram, cei mai multi dintre noi, in aceleasi ciclicitati? Ne vom intalni cu cineva cu care vom face copii si pe care cineva il vom privi ca pe un factor iritant, pana ajungem sa murim in bratele acelui factor iritant? Ne asumam raul facut parintilor nostri si trecem la nivelul urmator, in care, poate, privim mult mai relaxati ideea frumoasa de iubire?

Si cand stai sa te gandesti cate intrebari pline de suspans sunt de jur imprejurul nostru, te cam mira ca lumea se uita spre telenovele, nu? :)

hodoronc-tronc-galactic

2009-08-28T12:46:00.000-07:00

din marele vas in care erau continute compartimentele cu dualitate, intr-o dimineata viitoare, se revarsa un amestec cameleonic din punct de vedere chimic, cu reactii acide, reveniri spectaculoase la stadii esterice, culori ce serpuiesc libere, ametind retina interna curioasa de ceea ce se petrece cu inconstientul colectiv. Se pare ca s-au fisurat TOATE separarile, TOATE compartimentele au dat voie, spatial, ca binele si raul sa se impleteasca intr-un melanj de autocunoastere si autoacceptare, intunericul si lumina se zbat intr-un sah galactic in care piesele sunt stele si sori, luni si eclipse, toate deodata devenind lichide si amestecandu-se intr-o nebunie vesela. TOTUL redevine el insusi, ea insasi TOATA si redevenita. Renasterea universalului, in acea dimineata dadea fiori sinaptici realitatii care o privea amestecata la randu-i in dansul saltimbanc al paradisului jucaus. observatorul nu isi mai punea de mult problema daca este observat sau cel care priveste, unda sau particula, daca relativitatea se aplica sau nu astazi, daca mai exista un astazi, in schizofrenia armonioasa a mintii umane colective, a mintii universale retrezite, constienta din nou de sine insasi. pomul cunoasterii si acum si cel al nemuririi? noi, copiii diminetii viitorului, vom fi cei ce vor sari in cap in propria constiinta, pentru a o putea renaste pe cea universala. ramane, cu toate astea, o intrebare pe buzele amalgamate cu supernove si in ochii ce privesc senzual dinspre praful stelar se citeste o usoara mirare:

cine au fost perforatorii? cine a spart atat de sincron compartimentele cu concepte si cu antiteze? cine a zambit cu spirit de Gavroche spre marea frumoasa de fiinte adormite in uitarea UNITATII, care se va trezi buimaca in propria-i divinitate? cine a crezut in faptul ca o echipa de mici sabotori galactici vor redescoperi atlandida in interiorul propriei curti? cine a stiut ca arhetipalul uman isi poarta, asa cum ne-a fost promis, din anul 2000 apocalipsa, chiar acolo, chiar pe Terra? ca renasterea, iadul, raiul, divinitatea, accesul la universal, sunt prezente de atunci, si ca nu aveam de facut decat sa-ntindem mana? dar ca, mult mai sigura, rapida si spectaculoasa cale e auto-innebunirea cu uman, cu mii de sageti date de fost,de-acum, verb: "a apartine"?

dar chiar si astea erau trase in vartejul multicolor, haotic si in perfect echilibru...

titlu recitibil la final

2009-08-26T06:06:00.000-07:00

trecand fulgerator din retina, agatand razant in drumul sau rezultatul auditiv intern, impulsul trece din litera in neocortex, unde este prelucrat in vartejuri de amintiri coroborate, beculete-sinaptice care se aprind in masa, emisfera stanga saltand din imensul vas cu amintiri al celei drepte, le sorteaza pe cele activate de cuvantul citit, preluat, consoanele dicteaza o ritmicititate usor acidica in sistemele de reprezentare se ajunge la o integrare criptica dintr-o informatie eclectica ce despica mesaje blocate codate de cei ce predica si poate poate ridica un steag de practica anti-antica de eliminat in sir tot ce iti cere sa-i spui: sir! si-nsiri in timp ce preiei ce-i cognitiv din stiri cu detergent mental ce iti creaza impresia ca traiesti intr-o lume-spital, areal-ireal, metru,centimetru, kilogramul, anul, banul, cuvinte ce-ti impart elanul, iti desfac suflet in vertebre scindate, aritmice, sugrumate si ca acuma de exemplu intr-o sincopa banala, reala, clara ce da prin revenire o recitire interna a dorintelor de retraire, la viata o trezire si..poate-poate, a ego-ului pieire...si acolo, in neocortex, odata integrata, informatia e preluata, traita, citata in constiinta, si intr-o privinta, si de intreaga fiinta. e geniala mintea umana si nici nu-i mare stiinta.

2009-08-25T11:26:00.000-07:00

adictia ce-o iei din social
iti e restrictia spre ce-i real
teve incearca si dezbina areal
uman, si pare-absurd si ireal
sa stai si sa devii banal
sa-ti pierzi si suflet,
credinta in astral
sa-i uiti, desculti,
pe prieteni, de fiinte
de ce induri si uiti
s-asculti

uita-i
sunt nu atat de multi
si daca ne gandim
poti sa-i infrunti
2 la mie
unu la cei ce tie
iti sunt lume
si totusi
ne conduc in turme
si e cineva care sa te indrume
prin glume prin tumbe nebune
sa vina
inunde
inimi
plapande
din social
sa nu ne mai scufunde
sa ne luam
drepturi din nastere in unde
sa ducem in niciunde
sa scoatem in socuri profunde
pe pseudo-fiintele imunde
toti ce de sus vor sa ne-afunde

inchei dupa ce deschei ultimii trei
nasturi si dau la o parte plasturi
de pe urechile inchise cu chei
ochii-i deschid si castruri
romane sunt in
romane
ramane
ce-i bine
retine
cel ce pe sticla delireaza, retine,
e cel ce te controleaza pe tine
si-mi pare bine daca nu te trezesti
mai mult loc pentru mine, ce pazesti?
dar ar fi bine, totusi, si cu tine
pe bune-acum, stii bine:
tine numai si numai de tine.

de colo-colo cu-minti descreierate

2009-08-22T02:17:00.000-07:00

in adiere cica ne asezam din stele
pe sfere, terre, albastre etere
gandite sa nu poata fi urnite
fara punct de sprijin- externe repere
legate, centrate la albastrul astru

si in cadere cica aterizam in corpurile
tremurande de placere
si ere petrecem traind si trecem in stele
cu ele de jur-imprejur, melanj-castele
uitam treptat, tot ce-am stocat in sfere

si aripi cad, si cica decadem
ne prabusim murim arsi de sistem
cand regulile ne vor la cherem
ne urla-n cap problemele iar schemele
eviscereaza armatele de spiridusi-eternele
ele-ti raman, sunt triste si plang, sunt albe
si-s momentele in care ai purtat in sange nalbe

pe zi ce trece educatia prin frica
si creatia ideii de autoritate strica
ce-i viu si liber se despica
si-i obligat sa se dezica
uitarea originii, creatura celestica
fiinta din soare aruncata-n urzica

asa ca tot ce-nteapa o sa treaca odata
iti zici si deodata, esti iar aici
realizezi ca esti scapat de frici
ca vei uita din nou ca esti etern
si esti stapan pe tine, ce mai zici
cand stii ca frici, tunici intunecate
vor reveni inaripate

din fata, din stanga, din spate
de la cel ce-ti spune ca are dreptate
intr-un sistem creat de cine, frate?
soro, ii batem? pe bune, pe spate
pe sale, pe gambe, pe coate
din fata, din stanga, din spate
pana primim din nou o libertate
creata de mine, de tine,in bine, se poate
de-acum, fii, in sfarsit si calm,
suferinta-ti crease un fel de balsam
de-acum incolo esti,de-acum incolo povestesti
in versuri sau in proze, poze, da-le-ncolo
de gnoze, psalm si alte veioze oarbe
sau ia-le, da' verifica-le prin tine
nu prin ce incearca leprele sa minta
prin miscari vulgare, niciodata fine
fiindca ei n-au stiut si nu vor sti
in veci sa simta, ia-i si joaca-te la tinta

si cica-n cronos, in cadere, te regasesti
in adiere, si fiinta ce piere e omul-viu,
tu, da, o sa traiesti,te-ntorci sa zici: sa fiu
din nou etern, s-o stiu etern, cu universul pun pariu
ca stiu ce stiu post-viata, am inteles
c-acolo-i inca gheata si-i trist in piata
unii stau sus privesc tern vorbesc impuns
iar multii-s primavara dusi la tuns
ca au biserici, conduse de cel uns
si caut un rapsuns final

simt ca am de apasat butoane rosii, magistral
de aruncat in aer toti periculosii, scena palpita teatral
de readus pe toti in eteral
nu-s idioti, dar parca uitam cu toti
ceva-uri ce-ar da cu lauri
ar umple saboti de nicolae si prin zone
mai putin balaie, in africa-s aproape morti
iar noi vedem chiloti
swarowski pe pampersul de nepoti
craterele ce le numeam vieti in alte dati
ii duc pe toti in regiment spre nopti
lipsite de afecte, ei-vii dar morti

povestea-preveste despre o stea pe creste(ciudat sa regasesc asta....:))

2009-08-20T18:49:00.000-07:00

atrage reglaje de bobinaje in sevrajele
uitarii de carne in vibraje si viraje
ce-s periculoase cand vibrezi in unde-alunecoase
miraje trezesti ai zambete, sunt unduioase
esti vie, ca tine zorile sunt trase
in zborurile arse de soare si-n zare
apare-o carare ce duce in arare aratare
a verzii reveniri creatura-tu, dulce mirare
prin sufletul ce prin iris da stare
si-i oare cea care va face din mine boare
si-i cerul de vina ca nu-s mare
sa pot sari in cap din soare..?

prin spatiu in timp ce termin titlul

2009-08-16T03:48:00.000-07:00

dimensiunea care ramanea din uniunea celor doi era una plina de seva lor, esenta, baza, miezul lor de acum comun, de realitatea tesuta din lumina si deci si din culoare, o boare spiralata, boltata dupa cum le este cheful celor doi, care de acum vor calatori numai si numai in doi, vor recrea realitatea dupa chipurile si asemanarile celuilalt, dintr-un dor eliberator, dintr-un dor din acelea in care zambesti, nu plangi, o simti si il simti in loc sa ii percepi absenta, perceptie iluzorie de altfel intotdeauna.

tremorul si unda sunt date de fecunda clipa pe care o percepi in scunda camaruta cand iti amintesti micuta manuta cu degete prelungi atunci cand in vise te afunzi si reusesti sa inunzi in jurul tau realul cu o amintire gen huta-huta, retraire impreunata, imprastiata si ei si lui, si din nou, cei doi au recreat infinitul din nimic, l-au luat si l-au intins pe-un biscuit cu zahar fantastic, apoi l-au resigilat in plic sa-l traiasca, doar, la nesfarsit, infinit buclat sinaptic in verde, mov si vioriu,univers mistic, pervers discret, secret elegant, elastic angelic vibrant.

intr-o noua secunda se recreaza impreuna, tinandu-se de mainile spatiale, atunci, maine si intotdeauna, ei privesc in jur, iar timpul de privire dureaza eoni pentru cei care-i observa, cu toate ca pentru cei doi a trecut o alta transa scurta de freoni, fiori ce-i poarta peste nori, ii duce in lumi neumblate cu carari albastre prin verdele din peretele antic sau alte notiuni impartasite in jocuri gadilaturi-spirale-frugale promisiuni viscerale recreand intr-o singura miscare de picior gol cu degete rasfirate jucaus pe cearsaful fin un nou divin delfin infinit-al neantului neofit.

Daca i-as spune "Fara titlu"....(si inca-i nevoie de edit)

2009-08-04T20:00:00.000-07:00

Stateam suspendat, intr-o mare de nimic si simultan o mare de Tot, deodata
priveam albastru spre cer si ceream nimic primeam totul, Tot, asa, ca de o data
atingeam astru si inger recream totul si din nimic se naste azi "a fost odata"
voi mirosi tot ce-i a pielii femeiesti-creatie de tot si te nimic te am deodata

si-n cautari prin zimturi in zari, dupa solare si lunare aratari, frumoase smaralde, retine sabine, va voi privi direct si va veti arata vreodata?
ochi calzi zambeau de peste pretudinteni fara sa reusesc pe vreunu a il prinde pana ce n-am ajuns sa-l inteleg pe-"a fost odata" si iata, azi este vreo data
mangai calm si mana-mi cauta cealalta jumatate si dau reactii si azi renaste frumosul "vreodata"
veti regasi vibratia de spatiu in timp ce-n carne decupata de natura-n coapse se intreaba de vei intra vreodata...

terRAPie va sa fie.
terra este foarte vie, se stie
si iarasi Tot cand ma nimic
contin ce-i mare si ce-i mic
iar eu o tot cand ea ma Totul
treaz sunt si simt complotul
rotesc in mine Adn, refac stocul
rearanjez cumva si nu mai derapez
in rest, prin sertarase amintiri
pe umerase, stari, reactii si trairi,
asez in lob frontal un dulapior mental,
sa am de unde sa ma iau cand vin acasa din astral
pun si-un stativ in cazu'n care-mi da la zaruri clar
sa clipesc din faruri si s-alerg nebun pe portativ,
va zic pe bune de-asta data ca ce traim e lume noua.

de o data
sau de doua
cand mintea se desface curge roua
in sipote de-"a fost odata"
fiintele se numara din doua-n doua
cand apari pe-aici ai nevoie
de-o mama si un tata
si-o-nchei aici de asta data,
nu te mai uita la stiri,
spala-te pe dinti, da, ce te miri
uita sa minti, zambeste larg
scoate-te singur din minti,
in caz de sirene leaga-te de catarg
si zii in gura mare tot ce simti

in incheieri, e-atata frumos in firi
incat vom retrai trairi si amintiri
ce-n fire eu si tu=nimic si Tot deodata.

2009-08-01T14:50:00.000-07:00

amanta frapanta

-i Ea,
cea nonsalanta,
drapanta amanta
frapanta,
druidessa deliranta,
driada-n triada,
craiasa-melasa
nereida-nebuna
a lunii mireasa

amanta frapanta ma ia pe sus
sunt intr-o parapanta
si stau, rasuflu greu,
plutesc precum un fulg,
abrupt, in panta

se uita roz in mine-adanc:
cosmar cromatic, saltimbanca
este nebuna, colorata, deliranta
o simt din luna,
venus presimte o atlanta

si-n timp ce-n nori
ma poarta
ca pe-o poanta
si gravitatia-mi
suna din nou tentanta

gasesc scapare printr-o fanta
fasie frez,
o falie in timpul-mantra
iesim, atemporali
prin ludic-tantra

in spatiul-timpul nostru,
Ea-mi recreaza simplu rostu'
imi zice ca
ea-mi va fi baba
iar eu mosu'
imi spune
prin miscarile-i nebune
multe istorii
multe glume
cum ca imi e
si cum ca-i Ea,
pe bune

aflu adulmecand
alunecarile-i prizand
ca-n brate-o am din nou
si ca ma scurg usor pe panta
spre Ea, aceeasi eterna
saltimbanca...

aceeasi
drapanta amanta
frapanta,
druidessa deliranta,
driada-n triada,
craiasa-melasa
nereida-nebuna
a lunii mireasa :):):)

Flashes...

2009-05-19T15:57:00.001-07:00

This gal, English Language, at least that's what she said it was her name, she said once that she likes to fool around. She likes happy, spiraling shivers. She likes rythm, she loves flow, she loves twist of nerve/letter-endings...So, I presumed i could try telling a funny-clowny-story. This place seemed kinda right...shhh...:P

Ok, so....mmm...aha! remembered! it was about this place, in my country, Romania. It's called Vama Veche, it is a beautiful place. It used to be a hippie paradise, but it grew popular, so it's loosing it's roots now...But this is another story....:P Ok, so, again: in this place i discovered total freedom, for the first time in my life. And it came as quite a shock, hii hii. Because I discovered there and then(pffft, etiquettes :P ) that rules are something that I CHOOSE to follow, so the way that I CHOOSE to use my body, my mind, my sentences is mine alone. So, I started, right then and there, being a spoiled brat, to spend and to get every little colourful, magical-like little thing that called to me. Like a child. And, day-by-day, my hair grew crazier, curly and wild, and my eyes and gestures became wilder and natural. Started to walk foot-naked, dropped the glasses, started to follow the impulses my body gave. Started to enjoy so much the presence of the grazed-moon/music-glazed and gazed by stars and waving sounds in the background. Like maddness, spirals, twirls, and bachic joy, and cornered lust, and freedom, laughter everywhere. Magical...

So, I leave myelf drown in all of this, in this human/nature hurricane...And i choose right :P. I go bathe naked in the night, alone in all the beautiful-wild noise around. A little dizzy, i go towards the the waves, it's reviving every little part of my body, to begin the travel through the wave, to the place where the gaian secrets lie and spin on naked flesh that breaks the wave, like the von trier dream, with europa, or the female that dances through her life....
And so, the night, with bacchic nuances, comes to an end, but for yours truly, it...simply fades to black...so, i wake up

the next glorious morning, with face up, in the sand, baked like the most common baked potato, with t-shirt on my face, sorrounded by a horde of bizzy-holiday people, lovely characters about I fear that they think i am a bum, a low-life that got drunk. And damn, it's simply what I am. So, hii hii, I say to me. perhaps that they won't laugh in my face...So, with eyes in ground, pretending shame, but thinking about a glass of water or soda, or anything, and ooooh, my spinal-fluid! a coffee, a blessed coffee, cuz my head spinns in torturing maddening karmic redemption....

So, i get up, after i pretend i know how to tie my shoes, skill that, actually, for your ears only, i do not own in that particular moment of my existence :P hii hii. So, you see, i rise, with blurry eyes, with a nightmare of hair on my skull, long, twisted and crazy, with red stripped pants that have a big logo Think Pink on them, and a nepal-monk shirt that's drippin on me, because of the heat.

So, the moral of the story is that when choosing a spot to end an endless night, you should think about the children of tommorow morning and about their need to rent a beach space. They are always pretty, with morning faces, with glory-worry, with monday-backspin, with tuesday-velin-venom-venin and stuff like that until the day in...:)

Well, if this wasn't funny enough, clown-like regarding the matter, we should always keep in mind that the clown is also weird, right? :P

Haideti sa incerc sa visez in timp ce merg pe mana lui Alexei si va povestesc ce am visat...

2009-05-18T07:03:00.000-07:00

:) V-a placut inceputu', asa-i? Mhmm, ma cam gandeam eu ca e o idee...Ma, eu ma gandeam la lalele si la cacofonie, care, dupa cum se stie, ea, cacofonie, nu se-aplica cand doar alaturi capra dupa arca, pentru ca-i ineci pe noe si pe zoe...da, ma, goe, ca-n visu meu de mai sus, mai stii? ma, stai, sa-ti explic...

Rap: Nu ma complic sa zic, sa exemplific nici chiar macar mirific, cand miriadele-s magnific prezentate-legate-ntr-un dans exotic! Si ca sa exemplific mai incolo, fara sa ma complic, ma, Yolo, care el, din Zale, precum Apolo fugarea de colo-colo dupa dolo' si statea cu jaques si cu rak intr-un hamac pe care...

Folk: Un alt visator catre Apolo, cautator si el pe-aici-pe colo, si calator si omul solo.
e el, e alifantis, cel ce-mi tot pare un fel de liantis intre atlantis al nichitei si-ntrebator de paradis-atlas-inchis romanesc, post-muncitoresc, iar el ma face sa calatoresc sa pot, gratis, sa-mi re-innebunesc turbarea dupa Ea prin Ele, din Ea pe Ele, si tot asa, si tot, si tot, sa fluier cand sunt singur. La soare-desigur sa ma fac compot, dupa cum va spuneam nesigur de rak intr-un hamac, apollinaire si dromadere. e el, un bis din nou se cere...

Rock: Iar bisul da, mai vrem o bere, apar precum electrica placere: Sfintii-Phoenix-Phoenicsii, mai vere. Cum sa-ti spun? Iti da atata nebunie in placere sa vezi pe Neuman cum dispare in durere de vioara, viola ta este busola timpului intern cand Mircea cel Banici, catre Berbec zambeste-carnul, strengar etern ne prevesteste. Iar cand Berbecul se trezeste, si cu chitari-orgasm ne chinuieste, si-al naibii el, doar de roman vorbeste...Si plange si suspina, ghitara, vioara-violina, discuta-n ritmuri nebunesti, cei trei te fac sa te trezesti cand Lip-lip-lipa iti sare in timpan si-l tandarica. Iar tie sufletu'ti popica, in timp ce ritmul iti explica, fara sa vrea sa te dezica, un ritm intern-sa te prezica-fiul de om turbat, salbatic, frematator si antic. Si ritmic, si tac-tam-tactic, cei patru demoni arh-arhangheli muzicali, l-aduc pe Kappl in prim plan, cand ritmul sare de balcan si-ti infasoara, plan-cu-plan, tot ce-i in tine vibratil-uman...si-atomi incep sa curga-n sus si-n jos. Deloc, putin pretentios, iti spui ca-i sui sa simti un cui cum trece-n versuri si hai-hui, si hauri nu-i putin sa spui cand suna-n tine coarda-struna-nebuna-joasa, cea groasa, buna si vrea-stomacul sa-i poarte dracul, sa-i simta tactul, sa-l vrea cu arcul cel intins, de bas, destins, prelins, atins...

O feerie, dupa cum se stie. A fost concertul-poezie-vrie...

Si nah, cam asta era faza cu visu: Mi-ar placea sa se reuneasca baietii aia...:)

Hai sa vorbim si despre padurea Baneasa

2009-05-06T16:11:00.000-07:00

http://www.padurea-baneasa.blogspot.com/

Padurea Baneasa, dupa toate aparentele numelui complex, este o padure. Da? Pai, e simplu, e "Padurea", nu?
Adica, efectiv, e vorba de mai multi copaci, adunati laolalta, acolo, si ei, intr-un loc in care au fost lasati si ta-dam! o punem de ceea ce se cheama a fi padure. Buuuun. Ne e clar, da? nu de alta, dar sa nu cumva sa nu mai vedem copacii de padure. Ca nah, se mai implanta si bulibaseli dintr-astea, ma gandesc, altfel nah, nu ar mai fi existat zicala. Ca zicalele, cum ar fi, de exemplu: "aschia nu sare departe de trunchi", sau, eu stiu: "buturuga mica rastoarna carul mare". Toate, cu conotatii lemnoase. Si nu de alta, dar am auzit si de "capete de lemn" si de "limba de lemn" si de "ce pana mea". Buuun, revenind la ce spuneam mai devreme, si anume, efectiv, padurea. Stiti? Acea chestie racoroasa, unduioasa, lemnoasa, primitoare, cu boare, cu floare, cu soare filtrat de crengute usoare? O mai stiti? Da, da, fix aia de la inceput. Padurea Baneasa, care se pare ca ne-am lamurit, in sfarsit, ca ea chiar este o padure...

despre moldova/revolutie-2

2009-04-29T20:34:00.000-07:00

Buna dimineata, toata lumea, buna dimineata soare, unda, neuron, cristal, omulet viu pe pamant. Neata tuturor, ca sa fiu mai concis :P

Si voi incerca sa fiu concis si pe mai departe. Pentru ca in posturile despre mine, voi incerca sa vb cat mai pic posibil, pic si sa va spu

Ei, nu chiar asa de pic, ce naiba! :P Da, asta e una din idei. Am chef de joaca. Dar sunt si un pic sictirit. Ca nah, a plouat, a becaluit pe la parnaie, a fulgerat, a moldovenit, n-a auzit/vazut nimic. Iar asta dracii mi-a starnit. Deci, pe scurt, clar si concis: REVOLUTIA DIN MOLDOVA A EXISTAT!!!!!EA A FOST!!! CE MAI UITAM? CE-am mai uitat intre timp? cate? de ce? pentru cine? cand?? Ce nu am vazut? CE? CAte lucruri nu mai tinem minte, cate? Cate ne sunt sterse din creieri, din trupuri, din suflete, cate si din ce motive? SI DE CE? de ce?...

ASA. Acum ca am trecut peste partea mai nesuferita, aia cu vaicaritu si intrebatu de ce de ce ca o moara stricata si degeaba, ca numai sa ma plang stiu, deh :P dupa asta va zic de-alea mai frumoase:

Incepem a enspea revolutie. ACUM. fix in timp ce citesti randurile astea, fix acum, sunt pregatit, stabil, pe val, abil sa prinzi din fuga si franturi, fix acum A INCEPUT. e gata, trecem la treaba. Ce fel de revolutie? De ce a enspea, te intrebi? E simplu. Hai sa ma si explic:

Mai tineti minte revolutia hippie? Aia de mai demult? Ei bine, hippie s-au intors :) SI de data asta suntem usor sukariti, si sa dea benga in Establishment sa zica ceva stramb, ca dam cu floare si culori in ei de nu se vad :P hii hii

Asa, acuma, pt ca s-a nimerit sa-mi pice fisa, hai sa-mi pregatesc si viza, mi-am zis. Adica, ce-as putea face io un orisicare sa aduc tarii culoare? Si am venit repede cu raspunsu: Unsu'! Cu cuvant, cu floare, cu plansu, cu zambet, etc.

revolutia e AZI. REVOLUTIA SUNTEM NOI. TOTI, deodata. spre MAREA UNIRE ROMANEASCA. usor usor...intai aia romaneasca, abia apoi sa ne gandim EUROPEAN, nu? :P

Pace si multe zambete la toti, va multumesc inca o data,
Mihai. :)

:) zambiti, s'il vous like it to smile :)

2009-04-26T20:58:00.000-07:00

copilul rebel din mine, acea parte a eu-lui nematurizata, dupa cum spune tatuku freud, copilul rebel vrea asta. Si eu il ajut. Il empower, precum invitatii Oprah, nebun, mai nebun, ca votantu roman, nebun, in loc sa-l calmez. Si el prinde putere. Din ce in ce mai multa informatie pe mainile lui. Si ma cuprinde. Pe dinauntru, ma preia. Incep sa ma pierd. Nu stiu, nu-mi dau seama...mai sunt? SUn t nebun? ma s imt fra gmentat. S part in b u cati? ma i e x i s t x i s x x x AAAAAAAmsterDAAAAAAAAAMMMMEEE et monsieurs, je veux vous presenter, notre invitat d'honeur, monsieur Le mot- L'enfant terrible. Tum tum tummmm tum tummm tum! TUM!!!! Et nous, nous lui faire commencer avec la....tum tum tuuuuum...ENUMERATION...shhhh:

W.A. Mozart-enfant terrible
A. Einstein-enfant terrible
V. Gallo-enfant terrible
J. Depp-enfant terrible
T. Leary-enfant terrible
B. Pitt-enfant terrible
L. Hewitt-enfant terrible
S. L. Jackson-enfant terrible
D. Martin-enfant terrible
M. Scorsese
J. Coen
E. Coen

Et, encors avec la liste:

Tesla
Socrate
Galileo
Nietzsche
Jesus
Christ
Neo
Morpheus
Santa
Jack
Nicholson
Nicole
Kim
Jammie
Sharon
Allicia
Angelina
Eve
Liv
Live

Et, la dernier, mai pas les moins meilleur:

Kierkegaard
Kafka
Dostoievski
Orwell
Buckowski
Goma
Covaci
Eminescu
Eliade
Liiceanu
Dinescu
Popescu
Tu
Tes yeux
ton cerveaux
tes bras
tes mains
te pieds
ton coeur
ton ame
ton vie
ton tout
Tout, avec toi
ta vie
tes amies
tes adversaires
tes doigts
tes pieds
tes problems
tes stress
ton stress
le voitures
sur les rues
sur la rue
maintenant
la chambre
la vue
ton visage
tes pieds
sur la plafon?
non?
pas di tout
tes dimanches
tes matins
tes chemises
tes pantalons
tes magnetofon
tes casettes
tes ciels
tes vacances
tes yeux
tes hivers
tes printemps
tes soleils
tes reveilles
tes reves
tes moments
tes histoires
tes yeux
tes pieds
tes chambre
te telefon
ton telefon
mon telefon
son celulaire
mon disc
mon deux piece
mon monocle
mon portofel
mon etoil
mon guittarre
mes sandales
mes doigts
mes paltons
mes umbrelles
Adrian Copilu Minune- enfant terrible?

RAP-lament/ par- LAMENT

2009-04-24T17:47:00.000-07:00

Pe litere, in stoluri de cuvinte,
le scot spontan din vagauni din minte
pe foi, pe voi, s-alunece fierbinte
Invidia n-are de ce, nu se resimte

Cel rau inca nenorocit ne minte
Cel bou incearca astazi si dezminte
Cel vechi prost-legi vrea sa alinte
Pe tine mai vartos te prinde
Pe mine showul ma destinde
Si sobolanul-parlament
Nu are-n tara concurent
Pana ce vine-un nou curent
Si-am devenit indiferent
La dialog incoerent
Instanta-i zice indulgent
Eu insa vreau sa spun urgent:
rap rap rap.. par lament,
par par par... rap- LAMENT!

Istoria vreau sa repet
Sa stie el ce e destept
Ca-n viata furtu nu-i corect
Ca viata, fructul, e perfect
Ca noi ne suntem om, repet
Si nu ne mai atingi cu vreun defect
Te stii corupt si-ncerci erect
Sa smulgi aplauze-efect
De la mintitul cel elect
De la orbitul de proiect
Si tine-n minte ce-i concret,
Si spune azi, urgent, corect:
rap rap rap.. par lament,
par par par... rap- LAMENT!

Incearca azi, incearca ieri
Incearca inspre noi sa zbieri
Esti muribund si o stii bine
N-avem nevoi de scheme in retine
nu am nevoi de dadaceli despre ce-i bine
Eu frate nu te mai socot cu mine
Cand tara-mi ai bagat-o in ruine
Si-n creier aburind, sa-ti intre bine
Prietene, rog, azi, iar, tu retine:
rap rap rap.. par lament,
par par par... rap- LAMENT!

MOLDOVA, nu Becali...

2009-04-21T08:08:00.000-07:00

Stim ca suntem manipulati, ne e tuturor evident, ce nu ne este evident e cand, cum, unde, de ce. Personal nici nu cred ca exista, la propriu, vreo organizatie care se ocupa de toate manipulariile din tara si de peste "hotare". Nu cred ca e posibil ca cineva sa controleze toate astea, nici macar la nivelul unui satuc, dar la nivel de tara. Pentru ca daca cineva, cu rea vointa, vrea sa minta un grup mare, sa-l induca in eroare, sa-i distraga atentia, merge pe scurta durata de minune. Adica, povestile cu primarii ce-si mint oamenii in mod nesimtit, promitand marea cu piperul, sau amenintand cu desproprietariri, interdictii la baru din sat, sau alte lucruri asupra carora au mai mult sau mai putin control. La nivel de tara, faza: "lugu-lugu, popor usor prostibil, shhhh, stai cuminte, dormi usor. Asaaa. Aaaa, vrei sa fii treaz? E ok, uite degetelu, uite pompieru, uite batranica, uite pasarica. Uite langusta, uite mangusta, uite si fusta. Uite-o pe blonda, uite-l pe chel, uite-o pe fiica, uite-l pe stupizel. Uite cruciulita, uite si fundita, uite pipita, uite chichita. Asa, popor cuminte, asa. Bravo! Bravo, cumintelule. Ia de-aici un carnacior, si hai, hai, inapoi la joaca si la treaba." Cine ni le face si de ce? Ma, nu prea stiu, imi pot imagina, dar mi-e ca poate dau pe langa, asa ca nu ma pronunt. Unii interesati, diversi sunt interesati, nu? Adica, cine nu ar fi interesat de lucruri de genul asta?

Si continuam sa vedem filme hollywoodiene despre control(Wag the dog, cu Hoffman si Deniro ne arata explicit cum se pune la cale un razboi de distragere a atentiei, S1m0ne cu Al Pacino in care ni se arata explicit crearea unei vedete virtuale pe care lumea o crede reala, Doctor Strangelove al lui Kubrik ce ne arata cam de toate, etc) Le vedem, pe astea plus vreun Matrix sau vreun Fight Club, dar continuam sa ne uitam dupa degetul care ne arata pasarica...Nu de alta, dar ati auzit ca Becali e crestin, prm-ist, om, cioban? Ce fruuuumos! Sssssshhhhhhhhhh. Usor, copilasi, usor. Asa....Bravo....

MOLDOVA-5

2009-04-16T03:00:00.000-07:00

Kelly J. Munroe este o americanca pe care am cunoscut-o saptamana trecuta, pe un site international fondat de fiica lui Deepak Chopra, Intent.com Cand am auzit despre revolutia din Moldova, da, revolutia, am zis ca ar fi o idee sa auda si lumea din afara sferei noastre despre asta. Da, stiu, utopic, idealist, blabla. Dar, am postat, si..pe langa cele cateva mesaje de compasiune postate ca reply la comentariile mele, o persoana, un om, strain de toate cele, a avut curiozitatea sa intrebe ce e aia Republica Moldova, cu ce se mananca, etc. Kelly este pasionata de limbi straine, de culturi straine, este un om incredibil, care a investit multa energie intr-o problema care, concret, nu o afecteaza si nu o poate vedea in mod direct. profilul ei, in caz ca va intereseaza mai multe, de pe intent.com: http://www.intent.com/khamisa/profile.

A urmat un schimb de mailuri, care zic eu, sunt interesante, macar din prisma faptului ca cineva care nu e nici moldovean si nici roman, s-a sinchisit sa intrebe si sa spuna "imi pare rau". Si nu doar atat. Pentru ca si-a montat blogu pe awarness in directia asta. Interesant, nu? :)
Acestea sunt mailurile in care am discutat, saptamana trecuta, despre ce se intampla in Chisinau si in lume, primul venind ca raspuns la comentariul meu, cum ca cnn nu a difuzat nimic despre REVOLUTIE:

From: Kelly J. Munroe
To: mihai radutu-mocanu
Subject: Moldova
Date: Wed, 04/08/2009 - 18:11

Mihai, by what means are you keeping abreast of the conflict? Would you share that with the rest of us? Obviously, it's not CNN. Is there a website of some sort?

Kelly

Date: Thu, 04/09/2009 - 03:49

Hi, Kelly. I watch it at my national tv stations. There were a lot of images in the first day live. The interest is due to the fact that we speak the same language, and we've been the same country, but because of the ww2, when the "powers" splitted countries as they felt, we got separated, and they ended at the Sovietic Union, that let them go after that, but only "oficially". After their revolution started, the panic of the communist and their chiefs experience with revolutions made them do the following:

-they accused, oficcialy, my country, Romania, of submination of power(to get the attention of the international states away)
-they declared our ambasador there persona non gratta(that is a measure applied onlly in case of war)
-they reinstated visas for romanians(so that our youth won't go help our brothers in the streets)

So....this is kinda it, we stoped seeing on tv stuff. We don't get news from there, since we don't have any more journalists, that are romanians and don't have visas, that were reinstated while they were there, so, as in any normal state, they were thrown out.

As usual, BBC rules. I truly love those people. :)

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7987608.stm

Wish you well,
Mihai.

From: Kelly J. Munroe
To: mihai radutu-mocanu
Subject: Re: Moldova
Date: Thu, 04/09/2009 - 06:12

Oh, Mihai...Îmi pare rău.

Please know, that my prayers are with you, your Romanian brothers, and Moldova. And, you're absolutely correct...the BBC rules! I'm going to their site, and see if I can find additional information and updates. Mihai, as best as you can, please continue to update the Intent community...for now, you are the voice of Moldova. I've started a blog...with your permission, I'd like to copy and paste your posts (I see that there's two), on my site. Do you have your own blog site? If so, I'll make sure to visit it, once you give me the address. My thoughts are with you.

Kelly

From: Kelly J. Munroe
To: mihai radutu-mocanu
Subject: Conflict In Moldova
Date: Thu, 04/09/2009 - 07:37

Mihai, please clarify this for me. I just read a little on the BBC; and, I'm trying to get a handle on what's going on. I understand, that Romania and Moldova were once one nation. Is that correct? They're now separated. Are both countries wanting to be rejoined? The BBC has suggested, that Romania is behind the protests. I don't believe much of what comes out of Russia...I take what they say with a grain of salt. What's going on, really? It's just a bit confusing. Does Moldova want to be rejoined with Romania? Does Moldova want to be its own independant state...not attatched to Russia or Romania? Clarify this, please :-)

Kelly

Date: Thu, 04/09/2009 - 14:54

Hi, Kelly. :) Thank you so much for your interest and for all your emotions towards all of this. It's overwhelming, really. thank you. :)

I just home now after an exhausting day, so I'm a little discombobulated. So, I'll try making a list to respond to everything you asked.

1. I'm just working on my blog, I didn't relase it yet, but here is the adress. I'm not sure how much help would it be, there are only 2 posts, in romanian, and are some sort of social, human wake up call, but not related to moldova situation. I found out that the revolutionaries blamed us and the "powers" that we're not helping them. They said something like I said on my posts: they will go to jail, have problems, etc, because no one is helping them. So, on the way back home I thought that I'd post something about Moldova and release it. After your messages, I'm sure I'll do that tonight, altough it's late and I'm tired. Perhaps I can do a double post and translate what I say in english as well for you and the people you talk to and that joined you and your blog.

2. Yes, Kelly, of course, you cand post everything I'm writing to you, I didn't write it in the discussion list, first because no one seemed so interested as you about this matter, and I thought, ok, I shouldn't continue here. And second, because I got the first message from you here, and I thought that you're more ok with this way. Third, because we write a lot in this form, and again we would have filled the space for intents space. And finally, fourth, this is not the site's purpouse, and the beautifull intent of Chopra's child should be perserved by us, the users. :)

3. Yes, Moldova was part of Romania. People there speak the same language, have almost the same habits(not all of them admirable :P, but this is us, in good and bad) The problem with my country's history is that it went through so much dominations, "integrations" in several empires, that if you look only at the dates, then we have a history as a state, only since The Big Union in 1918. And not even then, because after that, came the WW2, where we did some confusing(at least to me) stuff, now joined the non-fascist/nazies/etc countries, and after that, because of fear of our leaders that then were morons and Psychothic persons(Ion Antonescu and co) we joined Germany at the end of war. So, because of that, even though we have fight for most part of ww2, we got punished. And payed our toll: "Republic Moldova"(we, now, at this moment, have three regions in our country: Transilvania, Tara Romaneasca and Moldova-yep, Moldova, but not "Republic Moldova") was taken by Soviets, war debt for a long period, and reduced rights. Because I can imagine that this may be confusing to anybody that reads it(for me as well, because I live in a strange country, with strange people and, why not, veeery strange history) I'll try to resume here with this part.

4. NO, Romania did not plot this. Why? Well, that is sooo simple. We can't. Romania is a weak country in a political and diplomatic sense. Even if, let's say, our government would have ploted this and would have succeded. Then what? Romania couldn't have done a damn thing about it. In absolutely no way I can believe that my country's impotent leadership could have even begin imagining such a thing.

5. Yes, a lot of romanian people would like that we could be again a whole country. But this is just a dream. Why? Because I don't care about borders as long as, at communicating and interacting we are the same, we can be friends and visit each other. "Country" for me it's just a word when it comes to speaking about way of being and human being. Yes, when it comes to violating brutally(usa vs anybody that got something that can make money) then border becomes meaningfull. So, in this case, if the majority of romanians and the majority of moldavians want unification, then I like that, because it's the wish of the people. But I, for one, don't want that. Because, I repeat, I don't care for borders.

6. Why Voronin had the guts to accuse Romania about a thing that's obvious for a lot of people that Romania it's not able to do? Because the first words that were written by the students in the center of Republic Moldova contained the word "Romania". Why? Because, for them, Romania equals Europe, freedom, escape from poverty and mind domination, fear, etc. Because, you know, Romania is part of the European Union, so it has rights and privileges that moldavians cannot even start dreaming about. Normal human stuff, that now is regarded as common sense for a lot of states, in Moldova don't exist. I remember the shock that I had, back in 2001-2002, when a moldavian band called Zdob si Zdub sang in one of their songs something like that: "Down there in the valley lights and light-bullbs apeared"(Dansuri from the album Zdubii bateti tare) You know? Shocking stuff because no one in my country EVER maid the distiction, in an usual conversation, beetwen lights and light-bulbs. It may appear nothing but from that I understood that they said it so natural and humble because not a lot of houses had electricity. So, I started asking around. And found HARD-CORE stuff. I mean, wow! It was hallucinant to learn about this poor wonderfull people that were saying nice stuff and good-intentioned stuff. And I understood that, because of these differences we no longer were the same people. Yes, we are the same in language, and a lot of habits as I said above. But, a lot was now different in my eyes.

7. So, in conclusion: we do not try to steal their country. we are a powerless state. we have power only because our alliances with ONU, NATO and UE. that's it. nothing else. and as long as THEY don't do anything to help those poor young people, none of us can. It's sad, very very sad. I feel helpless, but I promise that I will continue posting and talking to as much people as I can.

Thank you, Kelly. Thank you so so much. You have no idea how soothing is this. Everything. You, creating a blog for a country that you knew little before all this, beeing interested about it and caring. If only 20% of world politicians would have your humanity, we would be a singing planet :).

TERASA FUGARA

2009-04-15T06:51:00.000-07:00

Stau la o terasa timida din centrul bucurestiului. E una din terasele in care scaunele si mesele sunt aruncate dezinvolt pe trotuar. Iar cei ce trec pe langa si cei care stau la ele, se prefac cu totii ca acolo chiar e locul lor. Ca acolo chiar ar trebui sa fie o terasa, ca asa e de cand lumea. Dar uitam, nu suntem atenti la faptul ca ele chiar nu sunt de mult. Genul asta de terasa a aparut recent, adus de cineva care fie a fost “afara”, fie e nostalgic al Bucurestilor. Nu stim, adica, nici unu din noi, ca mesele alea, ca scaunele si chiar oamenii, se opun “normalului” din jur. Vor fi, probabil, la un moment dat, firesti, dar acestea, primele, sunt cele care depasesc cu ceva vreme moda din jur. Si facand saltul asta, devin usor indecente, dar in sensul dragalas, frantuzesc chiar. Sunt intr-un loc in care inca nu le e permis sa fie, dar sunt acolo, pentru ca stiu ca nimeni nu va avea curaj sa se opuna. In doar doi ani vor deveni banalitatea cotidiana, pentru cel care nu e atent la istoria urbanului in care traieste. in doar doi ani, vor pierde ludicul usor indecent. Si stau si sorb din gandul asta, deodata cu o cafea mare si un suc. Si citesc Beigbeder. Si aflu un lucru magic, care, pentru un moment lung, imi incetineste auzul celor din jur. Si lumea care ma inconjoara incepe sa ajunga la mine prin filtre. Soarele cel frumos dar si sunetele cele galagioase la oras, parca se codesc sa ma incarce. Macar pana termin de aflat tot din carte. Aflu despre catalogarea oamenilor in Parisul lui beigbeder in oameni de ora patru, oameni de ora cinci, sase, sapte si opt. Ideea e ca daca am sta sa privim pe geam, sau am sta pe un balcon, incepand cu ora 4, 4 jumate dimineata, si pana pe la 7 jumate, 8, am vedea culisele si masinistii vietii urbane. Acolo, sunt unii oameni, un detasament, care se trezeste la ora 4, pentru a fi pe strada la 4 jumate, pentru a face curat si a pregati scena pentru cei de la ora 5. Care pregatesc scena pentru cei de la ora 6, ducandu-le masini care sa-i transporte in locurile in care vor face ca totul sa fie pregatit pentru cei de ora 7. si tot asa.

Si brusc, toata realitatea mea e infuzata cu un nou cifru, un nou cod magic de-a vedea lucrurile. Asa ca exact asta fac. Incep sa vad ce vad in jur, folosindu-ma de lentilele magice oferite de beigbeder la un pret foarte convenabil. Adica suma dintre pretul cartii(care nu-s doar bani pentru beigbeder, is bani pentru editura, care folosindu-se de ei, va publica altele, va tine editorul fericit, si deci, poate voi avea si alte carti magice peste ceva vreme) plus banii dati pe cafea si pe suc, plus bacsisul. A, da, si tigarile. Dar banii dati pe cafea imi va tine terasa cea ludic-indiscreta deschisa si pe viitor. La urma urmei, cred ca doar o mica suma data editorului, plus banii pe tigari(desi imi aduc concentrare si perspectiva, sunt otrava, dar ma voi lasa, asa ca am iluzia ca ma mai bucur de astea de-acu). Deci ma costa extrem de putin, la urma urmei. Pentru ca banii care ajung la beigbeder, sunt unii dintre cei mai meritati bani din lume. Iar bacsisul chelneritei e unu mic si insignifiant, gandindu-ma ca fata asta chiar zambeste autentic, si chiar o preocupa sa fie nu doar chelnerita, dar sa fie si gazda. Si nu e indiscreta. Asa, ca in coltisorul meu de terasa, de trotuar, de Bucuresti, sunt lasat nestingherit sa imi dau voie imaginatiei sa galopeze. Iar simturilor, oricare vor sa se activeze, le este dat voie sa se bucure. De lumina, de sunet, de mici scenete si secvente din jurul meu. E o lumina filtrata, si e un coltisor din centrul istoric, un pic capricios. Se tot joaca cu pielea mea si ii tot da semnale ba de frig ba de rece. Pentru ca daca dispare soarele dupa vreun nor, locul dintre cladirile mari, date lumii in demultul apropiat, devine friguros si umbros. Va fi totul bine, daca imi voi lua repede pulovarul, sau bluza pe mine. Si se va rezolva. Sau cel putin asa cred. Pentru ca bucatica de Bucuresti are chef de joaca in dimineata asta. Si la cateva minute dupa ce pielea mea a fost avertizata prin curenti reci, brusc, mi se spune ca e cald, e prea cald pentru bluza sau pulovar acum. Si aproape ca vad zambind toata realitatea in jurul meu, in timp ce mi se joaca aceste mici si nevinovate feste. Asa ca stau la terasa, fac gesturile ritualice de imbracat-dezbracat un pulovar, si citesc, si beau o cafea. Si realitatea zambeste la mine. Asa ca zambesc si eu, imi aprind o noua tigara-otrava-printre ultimele, sorb o gura de cafea, si zambesc...

Zambesc la tot ce am in jur, ca un smintit risipitor de zambete. Asta cand ma simt foarte bine, si imi dau timp. Arunc, asa, in stanga si in dreapta, spre toti si spre nimeni. Si vad ca unii trecatori ma vad, in drumul lor. Si zambesc si ei, cand se prind. Ca incalc armistitiul severitatii, ca trec peste regula de aur a privitului in gol. Si ca ma joc. Sunt viu si asta atrage viul. Asa ca merg inapoi spre casa, de la terasa jucaus-indecenta, risipind in jur zambete precum rafale de arma pe campuri de razboaie. Haotic si nediscriminatoriu. Cu patima, cu pasiunea actului facut pana la capat. Si dau si de locuri in care vreau sa fiu doar eu cu mine. Ca de exemplu coltul asta de strada unde vad un copac batran, izolat. Haituit din toate partile de fire, de cabluri, de neoane. El nu se sinchiseste de nimic din toate astea, si netulburat, continua sa fie un copac batran. A vazut interbelicul, il invidiez eu. Si a vazut si razboaie si cutremure, ma infior eu. Ma vede pe mine, ma bucur eu, si revin la plimbare si zambesc. Si zambesc...

METRESA METISA

2009-04-15T06:38:00.000-07:00

Metresa metisă musteşte muscal
Metresa metisă e una,... nebuna!
Metresa metisă mi-aduce migdal
Metresa metisă iubeşte pleznitu.

Metresa-mi metisă matasea masează
Metresa-mi metisă imi unduie unda
Imi manuie mana şi-mi sară sărutul
Nu-i lene nebuna, nuiele, nebuna!

A mea e metresa metisă
Din lumea de lunea, nebuna
Si-alung-o de-a lata şi lunga
Alunul şi gata, inchisă e poarta.

Metresa metisă e una, nebuna
Si ştie sa fie şi una şi una
Si-atinge şi linge ca toate, nebuna
Si taie şi strange şi unde prelinge.

Metresa metisă măsor să mă-nsor
Metresa metisă mi-ntinde batistă
Metresa metisă faşoară mosor
Metresa metisă e iară deshisă.

Metresa metisă e toate, nebuna
E una şi una şi una, nebuna!
Si ştie să fie, prin ochi, sidefie
Si-s toate pretate şi toate: nebuna.

Si toate iubesc, iubesc şi iubesc
Mă lasă s-o am, s-o ţin, sa m-adancesc.
Mă ştie, nebuna, şi-i toate şi-i una şi una....
Nebuna!

Moldova

2009-04-15T05:04:00.000-07:00

..................MOLDOVA

...........................................MOLDOVA

.................................................................................MOLDOVA...

REveLATIE

2009-04-13T23:56:00.000-07:00

Si-n fir, marea-mi de cade,
Taine vazute, firesc, imi apar derivand
Culoare-n nisip si sunet pe nori...

Si-infirmarea-mi decade!
Tai nevazute fire, scap arderii, "vand"
Culoare-n nisip si sunet pe nori!

Emotie cursiva

2009-04-08T09:27:00.000-07:00

Statea in picioare, imbracata cu maieul ei rosu si cu o geanta complicata cromatic pe umar. Mergea spre camin, seara, joi seara mai exact. Era in acelasi troleu plictisitor pentru ea. Mai demult, fusese curioasa. Se uita la oameni, ca sa-i poata intelege. Compara ce vedea pe fetele lor, cu ce era la ea in oras. Vedea mai multa indiferenta unii fata de altii. Oamenii nu discutau intre ei. Nu se auzea palavrageala de fond, ca si cum fiecare loc, fiecare scena sociala era un prilej pentru oamenii de acasa de a impartasi cate ceva. Aici era ciudat. Nu isi putea da seama nici cum de se poate ca toti, si tineri si batrani sa fie la fel. Toti. Nu exista diferenta de varsta in troleu. Toti privind ratacit, pe-afara, pe geam. Dar fix. Ratacit dar fix. Nici macar nu isi doreau sa se prefaca a fi in calatorie, sa se prefaca legat de faptul ca sunt in deplasare. Sa se straduie cat de putin, pentru a parea ca privesc ganditori ceva din ce se perinda pe geamul masinii. Cei din jur pareau sa urasca fiecare micron de aspect al troleului. Tot, adica. Doar din timp in timp, cand erau cate doi sau trei, mai vorbeau. Si cei de generala si liceu. Care oricum, nu impartaseau de fapt. Ei nu vor decat sa puna stampile, sa-si marcheze auditiv teritoriul. Deci nici aia.

Dar acum venea, intr-o zi de primavara calduroasa, de la terasa, din centrul bucurestiului. Terasa aia e magica in cateva perioade ale anului. Iar primavara calduroasa e una din perioadele alea. E simultan ascunsa si expusa, bagata printre casele centrului istoric. Prea murdara pentru a atrage pe cei cu standarde inalte bazate pe cerinta de forma. Prea boema pentru cei foarte saraci, carora fauna de-acolo li se pare stranie. Inconjurata de fete ale locuitorilor centrului istoric, fete ce se itesc la geamuri, sau pe balcoane, la intins de rufe. Par stranii, pare o alta lume, cu un alt ritm, aici. Iar daca berea nu e abuzata, si doar “surfezi” starea placuta de amorteala pe care ti-o da, atunci totul devine mai prietenos, mai bun. Si cand simti furnicaturile pe cerul gurii ca aproape se combina cu vaporii din nas, atunci stii ca ala e momentul in care iti va fi cel mai bine. In starea asta povestesti mai cursiv prietenilor, spui lucruri pe care nu le vei face dupa ce vei pleca de-acolo, dar le doresti facute. Esti imaginea ta ideala. Si de multe ori, tu-ul cotidian nu e asa departe de imaginea ta ideala. Trebuie doar sa te intrebi sincer. Atat. Si ea plecase de la terasa magica exact in starea asta. Plutind. Fusta ei maro, cu modele incarcate cromatic, tresarea de fiecare data cand avea, pe drum, izbucniri de entuziasm. Se uita in jur si i se parea ca itnelege totul altfel. Totul avea conotatii pozitive. Totul avea sens. Fiecare om avea pentru ea o poveste. Fiecare cuplu tinea carti intregi in viata sa de pana acum. Si totu era imbaiat in lumina de apus urban, cu tente gri, dar cu culorile extrem de clar si de bine conturate. Sunt o surpriza de impact mai mare culorile apusului urban. In natura te astepti sa le vezi. Aici, le poti vedea doar daca esti si tu magic. Altfel le vei rata in complexul cotidian, in iluzia ca avem ceva de facut, deci cu ocazia asta si suntem.

Si cand ajunsese in statie, totul era mirific pentru ea. Toate regulile puteau fi incalcate. Totul. Se simtea atat de usoara si de impacata incat vroia sa si dea ceva inapoi. Asa, aleator, nu conta cui, nu conta decat sa o ceara si sa o vrea. Si il vazu pe el in statie, in timp ce troleul scartaia din toate maruntaiele lui si se chinuia sa respecte dorinta soferului si chiar sa opreasca unde i se spune. Usile scoasera un sunet chinuit, in timp ce ea il vedea pe el, ciufulit, cu privirea ratacita, usor speriat. Intimidarea clara pe care o vedea in miscarile lui, si felul in care isi purta hainele si corpul, ii era si ei familiara. O avea si ea, deci putu sa rezoneze cu baiatul ciufulit si speriat. In timp ce usile se inchideau, el isi gasise loc, in mod previzibil, in fata ei, cu mana pe aceeasi bara ca si ea. Dar la fel de previzibil nu se uita la ea nici el. Pentru ca acum, regula junglei spune sa ne ferim privirea daca vrem sa evitam o confruntare, o expunere la atacuri. Si troleul pleaca, dupa ce se inchid usile, iar ea zambeste, privind spre degetele lui, care strang timorat bara, incercand sa mentina si echilibrul in timpul deplasarii masinii. Are degete de copil, e un pusti. E frumos, are pielea intinsa pe fata, proaspata. Parul nu vrea sa-i stea de nici o culoare cumva, dar se vede ca s-a chinuit mult sa-l imblanzeasca pana a renuntat intr-un final. Zambii din nou, incantata. Si decise ca jocul se va da doar pe terenul mainilor si degetelor. Ca vor fi doar maini. Ca jocul va fi condus de ea, ca limitele vor fi cele spuse de ea.

Si dansul incepu. Intai printr-o alunecare usoara a mainii pe bara troleului. In trepte, mana fetei cobora usor pe bara. Cu opriri cat sa se obisnuiasca si mana lui cu apropierea. Sa o banuiasca vag, dar sa nu o anticipeze. Iar el ii vedea mana coborand. Si exact cum vroia fata sa creada, nu ii era clar deloc daca isi doreste intalnirea sau pur si simplu ii e lene sa isi tina mana fixa pe bara. Se uita spre fata ei absenta si se hotari ca a doua varianta e cea mai buna. Ii era lene. Si ii aluneca mana usor pe bara, pentru ca nu avea oprileste. Dar stai. Daca ma atinge? Si nu-si da seama? Ce-o sa fac daca se opreste pe mana mea? Si exact atunci, un fior il trecu simtind mana fetei atingand-o usor pe a sa, abia abia simtit. Si decise sa astepte, sa vada ce se intampla. Si mana se aseza, moale, usoara, blanda peste a lui. Totul se desfasurase atat de lent, incat nimeni, in toata lumea asta, nu ar fi putut acuza pe cineva de ceva. Si deci, nimeni, de pe langa ei, nu stia ce doar se intamplase. Nu banuia nimeni ca reguli grele sociale, de baza, sunt incalcate impudic chiar in fata lor.

Iar dansul mai continua inca 5 statii, lent, usor, cu miscari o data la un minut, sau chiar doua, timorat, duios, dar si clar deja pentru amandoi. Mainile se despartira cand troleul ajunse la caminul fetei. Si amandoi stiau ca nu e si nici nu va fi nevoie de mai mult vreodata intre ei doi. Pentru ca nu se intalnisera pur si simplu doar o femeie si un barbat intr-un troleu, sau doar o fata si un baiat. Se intalnise acolo si o reprezentanta a femeilor, cu un individ distinct, clar, un barbat, un om. Se mai intalnisera doua tinereti, pentru a se informa una din tinereti despre magia lumii din jur. Dar si despre pericolele acesteia. Despre capcanele respectarii prea brutale a regulilor celor din jur. Si mai fusese informat un baiat oarecare despre realitatile frumoase ale femininului nuantat. Fata isi indeplinise planul, daduse ceva inapoi, si chiar mult. Si in timp ce baiatul preivea pe geam, rosu la fata ca maieul ce se indeparta visator, in toata fiinta sa erau tremuraturi de intelegere. Intelegea si tremura de placerea intelegerii. Si zambea. Lumea arata deja altfel pentru el.

Amnezia

2009-04-07T21:41:00.000-07:00

Amnezie= cf DEX.com, pierderea totala sau partiala a memoriei.

exemple(cf mie):

1.a uita ca presedintele americii era pana ieri un white-trash texan, cu mentalitati inguste si porniri iresponsabile si naive care reusea sa trezeasca indignare sufocata in miliarde de locuitori ai planetei asteia, iar azi vedem in locul lui un negru pozitiv, rational, degajat, firesc si natural, care pare ca stie sa lase trecutul in seama istoriei si nu a afectelor si nu poarta pica celor contemporani pentru ce au facut bunicii lor, bunicilor lui. Si a considera asta, dupa doar cateva luni ca fiind ceva foarte firesc, a refuza sa vedem ca traim istorie, si ca istoria asta e pozitiva si frumoasa pentru prima data in sute de ani, macar prin gesturi de genul asta, eu zic ca o putem incadra lejer la amnezie.

2.a uita, la nivel de natie, tot ce s-a intamplat in perioada psd, pre-basescu, a uita aroganta lui nastase, a nu sesiza ca din nou, dupa patru ani infect-trandafirii, la televizor se vorbeste liber si nu mai sunt inchisi jurnalisti pentru "posesie ilegala si consum" sau televiziuni pentru "scandaluri", ca stim atatea detalii neplacute despre presedintele de-suvitat tocmai datorita faptului ca acel suvitat de la alegerile portocalii ne-a scapat de nastase-presedinte, un gand ce-mi da fiori si astazi, asta cred ca o putem incadra fara nici o grija in sfera amneziei.

3.a uita, total sau partial, ca au murit oameni in mod brutal, in timpul mineriadei, ca au existat la propriu tinte umane, tinte culturale, si a accepta tacuti, cumintei, toti cei enspe milioane care am mai ramas, a accepta fara sa clipim giumbusclucuri "juridice", "legale", "drepte" prin care Iliescu and Company scapa iritant de ciclic si de nebagat in seama de mass-media interesata de columbari si alte pasarele, nu vreau sa ma repet, dar o putem incadra lejer la amnezie.

4.a uita, total sau partial ca acum multi ani, voi, parintii nostri, ei, parintii vostri, si noi, parintii lor, cu totii, vorbeam politica, tara, lumea, umanul, cu totul si cu totul altfel, ca voi, parinti de atunci, va agitati in legatura cu situatia copiilor somalezi, a nemerniciei americii in interventiile din vietnam, coreea, irak, etc., despre care abia incepeati sa aflati, si ca purtati discutiile pe tonuri autentic-indignate, eu zic, fara ezitare, ca o putem incadra in mijlocul definitiei amneziei.

5. a uita total sau partial ce simteai, gandeai, stiai, sperai, traiai, vedeai, auzeai, miroseai, atingeai, doreai cand erai copil, adolescent puber, post-adolescent, tanar, etc, haideti sa vedem ca intra, lejer, in sfera amneziei.

7. a uita, total sau partial, ca, la un moment dat, ca popor, nu am mai suportat sa ascultam orbeste de cineva care ne poruncea, de cineva care ne limita vietile, ne avorta imund copiii pe care nu-i puteam evita folosind prezervativele, de cineva care era prost, care vorbea prost, gandea prost, abera prost si zambea tamp cand era aplaudat. Si, nemaisuportand, am facut ceva. Altceva. A uita asta si a incepe sa ascultam de un televizor si de doua-trei tabloide colorate de balci si, prin urmare a gandi la moda, a simti la moda, a ne purta la moda, a fi la moda, asta, in mod lejer, o numesc amnezie suicidara de individualitate, unicitate, coloana.

Scurta lista de mituri auto-incapacitante ale speciei umane

2009-04-07T21:20:00.000-07:00

1.Copiii cresc si devin adulti. Neah! Niciodata! Fix copiii aia dobandesc o capacitate, un instrument, numit "gandire adulta, integrata, etc", dar ei nu cresc. Suntem fix aceiasi toata viata. Nu stiu de la ce varsta si nu stiu de ce difera asta de la om la om(diversi din jurul nostru, indiferent de varsta se poarta atunci cand se simt bine ca si cum ar avea 2 ani, 4, 7, 12) Depinde. Nu stiu de ce, dar pot vedea cu ochiul liber si manifestarea de copil si ca varsta copilului care se manifesta dintr-un corp de adult variaza si depinde.

2. Dragostea e temporara. Nope! Dragostea O FACEM sa fie temporara. Credem ca dupa ce apar copiii nu mai suntem capabili sa dam iubire si in cuplu, sau cel putin, nu la fel. Sau in cazul in care nu apar copiii, ne plictisim pentru ca avem iluzia ca atingerile sunt finite(vezi mitul 3). Sau ne intandepartam pentru ca avem impresia ca sa zicem lucruri bune despre noi insine inseamna ca ne laudam(mitul 4). Sau ne speriem si incepem sa ne gandim ca ne poate fi muuult mai bine cu altcineva, si nu ne mai gandim realist la tot ce ne inconjoara, ajungem sa credem ca nu avem voie sa ne imaginam lucruri doar pentru ca nu e acceptata fantezia de catre lume. Si nu e asa. Una e una, a doua e ea insasi, dar nu e una.

3. Atingerile, zambetele, imbratisarile, povestitul de intamplari sunt finite, ca daca le repeti se vor banaliza.

4. Credem ca a spune lucruri bune despre noi insine inseamna ca ne laudam, si, prin urmare, daca tot credem asa aberatie si nu ne dam voie sa ne mangaiem sufleteste in public pe noi insine, atunci ne apucam sa si incarcam cuvantul "lauda" cu conotatii negative.

5. Cand crestem, inventam formule de politete, structuri protocolare, artificiale de interactiune pentru a ne apara de copii. Ii punem sa nu vorbeasca cu noi cei care am crescut mari, ii lasam sa ne interpeleze doar cu "dumneavoastra", ii punem sa treaca prin mii de sintagme, seturi de miscari scenic-sociale pentru a ajunge la noi, ca nu cumva sa le scape ceva si sa fie ei insisi. Sa nu-si uite locul, deci. Pentru ca daca ar fi ei insisi, atunci ar comunica cu "copilul din noi", adica cu noi insine. Si atunci am sti ca gresim. Am redescoperi ca am fost todeauna copii. Ca suntem copii toata viata si ca nu crestem niciodata(vezi mitul 1). Iar asta ne-ar speria groaznic. Si "ne-ar face" sa ne indoim de toata realitatea din jurul nostru, sau cel putin de definirea ei. Ceea ce nu am vrea. Pentru ca e "grav" sa gandesti asa ceva. E "periculos" si "ne face" multa multa frica. Asa ca ne ingrozim, dar asa, in soapta in mintea noastra, ca si cum nu am auzi. Atat de ca si cum, incat nici nu auzim, la propriu. Si gata.