?

am burzuluit realitatea urbana cocotandu-ne pe petra vorbaretul. era o ecuatie de rezolvat de rearanjat in melanjul nebun creat prin reaprinderi duale feminin-masculin, singurul dual angrenat in povestea planului perceptual cu limitarea inerenta si binevenita. am burzuluit intreaga rama arhetipala speriind conceputul dual bine-rau, explicand din prima deschidere eliminarea completa a existentei functionale a unei astfel de dinamici ca una invechita si nefunctionala in noua platforma de lucru. tacerea arhetipalului a fost dezasamblata si privita ca atare, precum o structura artificial-imaginara, un esafodaj menit sa incetoseze perceptia si intelegerea. si-atunci unde era vorbirea?

felu-i raspuns la semnale din petale de floare inflorite de soare purtatoare de culoare pe fuselaj de tulpina mladie ce-alina si-mbie la dans cu miscari de felina crescandu-si mladite-n balans printre frunze ascunse de fiori de culoare de flori ce zambesc inspre soare in zori si sclipesc transmisii stelare din serile teatrale emise de dincolo de nori harti reale create in nopti dupa ghidaje ancestrale ce contin porti comunicate-n zile matinale in salutari emotionale si in saltari hiperreale si fiecare floare contine-n a cresterii miscare ganduri-povesti din noptile-n care priveau spre lumile ceresti prin stare

au evadat intr-o zi, fara a da cuiva de veste la un semnal venit din aer, de pe creste, fiecare din cate o poveste, jubilee si gambit, winetou si ciresarii, cativa elfi si arhetipuri-nu-se-stie-daca-necesarii, niste-arhangeli ce-au devenit arhangheli prin ei insisi explicandu-ti Dumnezeu, prima pana, mnezienii-i studiau pe toti tot evadand din eu, niste involburari de pasari, micii mafioti si mult mereu, si au gasit cu toti semnale din eter printre sclipirile-ester transmise in etern de flori, petalele jucau rolul de scribi in linii de program-culori, soarele cantarea fotoni la gram redirijand miscarea vantului pe ram, desprinderea de stratul-limita-n fuiori dand crengilor si-atentiei fiori, reasambland realitatile intr-una singura transcrisa peste nori transmisa dinspre inceputuri in cantarea de eoni prin sori si in anunt de seara, amiaza, noapte-zori alcatuind enunt ce arde ca in ceara si vegheaza desfasurarea devenirii spre tot saltand din uneori

post-titlu, floare-de-gand

vant temperatura presiune atmosfera particule soare caldura salt intern asteptare ridicare experimentare ascultare comunicare intamplare constiinta in etern intrebare necesitate raspuns modalitate invatare derulare infinit, esti zare infinitizare, in finit e zare electroni, esteri, vant-purtare-receptor, zambet in folclor ce este floarea in cuantic? un mesaj color

pre-post titlu

nu sunt ghidaj, nu sunt pe post d-educatoare, imi spunea-ntr-o zi o planta oarecare. dau doar directii la ce e-n tine deja-n functionare. deschide bine felinare, priveste la ce ai si spune cand e prea devreme, fratioare. dati seama cum iti formezi echipa si uit-odata a ta stagnare. intarzierea in proiect se cheama noul defect, si ca efect la intamplare, cauti cu cognitivul, lasa intuitivu-n programare, da-i voie si-asculta cuvantul Lui in a ta manifestare. e-atat de simplu sa stii tot timpul cum si incotro s-o iei si cat de mult alcool sa bei, sopteste apa-supapa, dupa ce-am baut-o cu vadra, cu cana, luminandu-mi vatra ca ana. ia painea, bea sana, traieste-ti nirvana. in corpore-i mens sana, ii zice mintea si-mi recorecteaza puntea, asta poate in limbaj de dereglaj, cu corp calos pe post de bobinaj, dar eu nu is preocupat ca nu-s in vreun sevraj, ma uit in sus, in minte, si ascult cuminte cuvant vibrat in inima, cuvinte ce-mi dau atat de mult prin tot ce se simte. e simplu, imi umplu cosu cu merinde, plante delirante prin forma si-s restante sa ma-nvete limba intuitiv-cuneiforma, varza verde, rosii tautologice ce-s ele, si ritmu ma pierde in superstringuri de prune, atomi de castraveti si alte lucruri-minune infiltrate istet in piete de catre precupeti. si-n ai mintii pereti ii intreb pe pere si pe struguri: ma, da' voi ce vreti? un cuplu de stari ce se tot joaca-n suisu-i pe scari sa ne observe si sa ne redefinim scopuri si cautari de explicatii despre vitamine, si proteine si bune vibratii pe stocuri.

Mnezienii, engleza, copilaria uitata, copilaria regasita si un ungher cu poezie...

Mnezienii...pe astia i-am inventat in 2009 cand m-am prins ca imi pot pune constiinta pe hard-driveuri de informatie de tip "personaj". am aflat asta experimentand de si pe capu meu, si afland ce facuse cu cateva saptamani mai devreme turbatu-minunatu de Heath Ledger cu crearea unui personaj prin folosirea unui jurnal, mi-a devenit evident ca se poate stoca informatie si abilitati relevante pe genul asta de suport. Am gandit si un pic mai departe, tocmai ce facusem cursul de hipnoza la Nlpisti si asta m-a ajutat si mai mult, pentru ca mi-a dat posibilitatea sa-mi imaginez un scenariu: noi, ca indivizi, lucram cu foarte putin activat, asta pe de o parte, pe de alta parte se spune ca inconstientul colectiv a fost construit in sute si mii de ani si ca ar contine informatii despre noi toti si despre ceea ce s-a intamplat si creat de-a lungul umanitatii si ca poate fi accesat, si pe de a treia parte e vorba despre informatie de tip akashic, nivelul superior maxim de stocare a informatiei de orice gen, acolo unde sta Tot. adica, pe scurt, mi-a fatat imaginatia un plan: sa vad cat anume e recuperabil sau cat anume imi este accesabil si accesibil din zonele asta, asa ca aveam nevoie de un i.d. Simplu. si mai departe mergand un pic am inteles ca imi trebuie mai multe i.d.uri si ca accesari de genu asta, pirat, e bine sa fie facute de un crew. asa ca mi-am imaginat un intreg crew de debunkeri de cautatori de informatii si de reparatori, pe care i-am imaginat sub numele de mnezieni. pentru ca menirea lor e sa-si aduca aminte. si l-am tot luat, in ultimii aproape cinci ani, la luminat-surpriza pe unu dintre ei, si l-am surprins citind tot felul de bucati de informatii disparate, asa cum si apucam sa scriu despre ei, in mijlocul altor povesti care n-aveau nimic de-a face cu ei si brusc, mnezianul citea si nu stiu ce informatie de pe vreun obscur canal de youtube pe care l-am creat tot eu cu nu stiu exact ce scopuri. Pentru ca a fost experiential-simpatica perioada in care toate astea mi-au scapat de sub control si m-am trezit comportandu-ma in lumea reala precum ca vreunu dintre personaje, ceea ce a si construit, ce-i drept, si mai mult si mai bine la structura de ansamblu. in fine, ideea e simpla: o echipa intreaga de personaje-imaginare, identificate prin nuante si contururi, preluate individual si in echipa, prin modelare-autohipnotica, adica eu devenind pe rand fiecare din aia si toti odata, ancorand pe fiecare in parte si asamblandu-mi astfel, un program de accesare a arhivelor, pentru ca ajungeam sa functionam, in echipa, precum un tot care, atunci cand renuntam sa fiu mnezian si sa reintru in pozitia meta, cea a autorului-observator, atunci adunam fructele si evident, supra-mentalul, ansamblajul. si exact asa am procedat, i-am gandit dornici de informare si upgrade constant, i-am ambalat bine de tot, le-am dat directii de deplasare, si apoi mi-am vazut de treaba cu alte proiecte. iar ei, ca indivizi-membri ai aceluiasi program de functionare si rulare, au tot aparut sporadic sa imi transmita, prin ceea ce scriam, varii informatii. si totul a fost foarte fain-simpatic pana ce unu din ei a inceput sa devina cuantic si prevedea in atata detaliu scenete din viitorul apropiat, incat m-a frapat, asa un pic, si am trecut la a-i cauta si la a ma intreba: ma, ce pana mea am vrut sa zic eu de fapt cu mnezienii astia si ce tot apar ei asa tam-nesam in mijlocu lu povestile? of, si le facusem si finalele, cu mnezianul care citeste informatia din perspectiva autorului,mare jmecherie..., dar acuma finalul e la Alexandrina, deci n-o sa mai aiba saracii, final. eh, tipic mnezienilor, si asa reusesc si ei sa ramana in existenta evolutiva, fara finalitate...