Mnezienii, engleza, copilaria uitata, copilaria regasita si un ungher cu poezie...

Mnezienii...pe astia i-am inventat in 2009 cand m-am prins ca imi pot pune constiinta pe hard-driveuri de informatie de tip "personaj". am aflat asta experimentand de si pe capu meu, si afland ce facuse cu cateva saptamani mai devreme turbatu-minunatu de Heath Ledger cu crearea unui personaj prin folosirea unui jurnal, mi-a devenit evident ca se poate stoca informatie si abilitati relevante pe genul asta de suport. Am gandit si un pic mai departe, tocmai ce facusem cursul de hipnoza la Nlpisti si asta m-a ajutat si mai mult, pentru ca mi-a dat posibilitatea sa-mi imaginez un scenariu: noi, ca indivizi, lucram cu foarte putin activat, asta pe de o parte, pe de alta parte se spune ca inconstientul colectiv a fost construit in sute si mii de ani si ca ar contine informatii despre noi toti si despre ceea ce s-a intamplat si creat de-a lungul umanitatii si ca poate fi accesat, si pe de a treia parte e vorba despre informatie de tip akashic, nivelul superior maxim de stocare a informatiei de orice gen, acolo unde sta Tot. adica, pe scurt, mi-a fatat imaginatia un plan: sa vad cat anume e recuperabil sau cat anume imi este accesabil si accesibil din zonele asta, asa ca aveam nevoie de un i.d. Simplu. si mai departe mergand un pic am inteles ca imi trebuie mai multe i.d.uri si ca accesari de genu asta, pirat, e bine sa fie facute de un crew. asa ca mi-am imaginat un intreg crew de debunkeri de cautatori de informatii si de reparatori, pe care i-am imaginat sub numele de mnezieni. pentru ca menirea lor e sa-si aduca aminte. si l-am tot luat, in ultimii aproape cinci ani, la luminat-surpriza pe unu dintre ei, si l-am surprins citind tot felul de bucati de informatii disparate, asa cum si apucam sa scriu despre ei, in mijlocul altor povesti care n-aveau nimic de-a face cu ei si brusc, mnezianul citea si nu stiu ce informatie de pe vreun obscur canal de youtube pe care l-am creat tot eu cu nu stiu exact ce scopuri. Pentru ca a fost experiential-simpatica perioada in care toate astea mi-au scapat de sub control si m-am trezit comportandu-ma in lumea reala precum ca vreunu dintre personaje, ceea ce a si construit, ce-i drept, si mai mult si mai bine la structura de ansamblu. in fine, ideea e simpla: o echipa intreaga de personaje-imaginare, identificate prin nuante si contururi, preluate individual si in echipa, prin modelare-autohipnotica, adica eu devenind pe rand fiecare din aia si toti odata, ancorand pe fiecare in parte si asamblandu-mi astfel, un program de accesare a arhivelor, pentru ca ajungeam sa functionam, in echipa, precum un tot care, atunci cand renuntam sa fiu mnezian si sa reintru in pozitia meta, cea a autorului-observator, atunci adunam fructele si evident, supra-mentalul, ansamblajul. si exact asa am procedat, i-am gandit dornici de informare si upgrade constant, i-am ambalat bine de tot, le-am dat directii de deplasare, si apoi mi-am vazut de treaba cu alte proiecte. iar ei, ca indivizi-membri ai aceluiasi program de functionare si rulare, au tot aparut sporadic sa imi transmita, prin ceea ce scriam, varii informatii. si totul a fost foarte fain-simpatic pana ce unu din ei a inceput sa devina cuantic si prevedea in atata detaliu scenete din viitorul apropiat, incat m-a frapat, asa un pic, si am trecut la a-i cauta si la a ma intreba: ma, ce pana mea am vrut sa zic eu de fapt cu mnezienii astia si ce tot apar ei asa tam-nesam in mijlocu lu povestile? of, si le facusem si finalele, cu mnezianul care citeste informatia din perspectiva autorului,mare jmecherie..., dar acuma finalul e la Alexandrina, deci n-o sa mai aiba saracii, final. eh, tipic mnezienilor, si asa reusesc si ei sa ramana in existenta evolutiva, fara finalitate...