din marele vas in care erau continute compartimentele cu dualitate, intr-o dimineata viitoare, se revarsa un amestec cameleonic din punct de vedere chimic, cu reactii acide, reveniri spectaculoase la stadii esterice, culori ce serpuiesc libere, ametind retina interna curioasa de ceea ce se petrece cu inconstientul colectiv. Se pare ca s-au fisurat TOATE separarile, TOATE compartimentele au dat voie, spatial, ca binele sa se impleteasca intr-un melanj de autocunoastere si autoacceptare, intunericul si lumina se zbat intr-un sah galactic in care piesele sunt stele si sori, luni si eclipse, toate deodata devenind lichide si amestecandu-se intr-o nebunie vesela. TOTUL redevine el insusi. Renasterea universalului, in acea dimineata dadea fiori sinaptici realitatii care o privea amestecata la randu-i in dansul saltimbanc al paradisului jucaus. observatorul nu isi mai punea de mult problema daca este observat sau cel care priveste, unda sau particula, daca relativitatea se aplica sau nu astazi, daca mai exista un astazi, in schizofrenia armonioasa a mintii umane colective, a mintii universale retrezite, constienta din nou de sine insasi. noi, copiii diminetii viitorului, vom fi cei ce vor sari in cap in propria constiinta, pentru a o putea renaste pe cea universala. ramane, cu toate astea, o intrebare pe buzele amalgamate cu supernove si in ochii ce privesc dinspre praful stelar se citeste o usoara mirare:
cine au fost perforatorii? cine a spart atat de sincron compartimentele cu concepte si cu antiteze? cine a zambit cu spirit de Gavroche spre marea frumoasa de fiinte adormite in uitarea UNITATII, care se va trezi buimaca in propria-i divinitate? cine a crezut in faptul ca o echipa de mici sabotori galactici vor redescoperi atlandida in interiorul propriei curti? cine a stiut ca arhetipalul uman isi poarta, asa cum ne-a fost promis, din anul 2000 apocalipsa, chiar acolo, chiar pe Terra? ca renasterea, Dumnezeu, raiul, divinitatea, accesul la universal, sunt prezente de atunci, si ca nu aveam de facut decat sa-ntindem mana? si pur si simplu sa intelegem naturaletea verbului: "a apartine"?
dar chiar si astea erau trase in vartejul multicolor, haotic si in perfect echilibru...
