Thursday, March 27, 2014

post-titlu, floare-de-gand

vant temperatura presiune atmosfera particule soare caldura salt intern asteptare ridicare experimentare ascultare comunicare intamplare constiinta in etern intrebare necesitate raspuns modalitate invatare derulare infinit, esti zare infinitizare, in finit e zare electroni, esteri, vant-purtare-receptor, zambet in folclor ce este floarea in cuantic? un mesaj color

5 comments:

  1. STAREA METEO: hardughia se misca dupa cum i-e energia, stii tu, nimeni nu-si plateste, aparent, chiria, dar in evident tot e-ncarcat cu-amprenta, tot poarta cheia si tot stie ideea. se trage linie, tot se masoara intr-a treia, dupa un calcul se stocheaza in rudimentar prime impresii si se schiteaz-aleea... dupa aceea se monitorizeaza reactiile-selectii, se fac calcule-complexe, pentru lenesi, frectii, se stocheaza primele alegeri si se dau noi directii, vrerea completa dirijeaza discreta si tot este stocat pe o imaginara discheta. activabila in dimineti din viitor cand tot se recombina din ce azi nu-i e inca folclor. Adica ploo sau e soare, cateii nu percep color, pisicile se uita-nspre pereti vazand ce voi nu vreti, si Dumnezeu ne tot zambeste de dup-un nor...

    ReplyDelete
  2. si daca rima-n completare ar fi fost in "antic", pentru-a rima cu "cuantic"? ce mi-ai fi ripostat, ma, tu urmas al lui Tic?

    ReplyDelete
  3. in primu rand, ca sa-ntelegi ce vreau sa-ti zic, nu-s vreun urmas de-al vreunui Tic, nici vreun inaintas de-al vreunui "cuantic", deci n-am idee ce-i aia "antic", nu-n stari meteo, cel putin, in plus acum beau vin, nu mai beau laptic, maria nu-i prin zona sa-mi tina de bona, iar do-ul tau e-un pic mignona, desi o descriai inalta-atlanta, eh, din nou prin zona deliranta, e vorba doar de "a percepe" suprapus peste "imaginar-concepe", tot comentariu meu vorbea despre sinceritate, completare poate-nsemna alteritate desi din cand in gand in sentiment ai si dreptate, a interveni peste ce-ai scris cu sufletul poate-altera cam cum iti altereaza frica sunetul, eu doar iti aratam ce ai gresit, peste perceptia cateilor ai cam sarit, si asta doar de dragul dragului metrului, sau ritmului sau timpului sau altceva venit de departe nesimtit din ale simtului intern soapte vorbit. stii cum e cu daimonul lu' baiatu? ai aflat sau n-ai aflat blatu'? era Tata care-i soptea si-i tot spunea sau era propria-i nebunie ce-i gravita gandurile sau le zburatacea ca o stihie? ce-i Marele Spirit al apasilor si unde-i Winetou in toata povestea, de ce nu e cu doi n, de ce nu-s Tic, de ce pe-arhangheli ii cheam-arhangeli si ce-ti tot zic din nou despre ecou, preveste de pe creste si alte lucruri chemate diafan, subsonic sau de ploi-suvoi printr-un burlan, si de ce nu ma-ntelegi ca vreau la meteo sa ma delegi, sunt personaj si mi-e perfect asa in timp ce tu nu vrei sa fii decat real, sa n-ai vreo treaba cu vreun auto-imaginar, e simplu sa ne-mpartim in manifest tot timpul. deci, scoate de-acolo "color", lasa necompletat, pur si simplu asa s-a intamplat sa scrii, se cheama floare de gand si-asa pe scriere o stii, si-n mai departe pur si simplu fii. apropos, mersi.

    ReplyDelete
  4. ne-tic, am inteles complect ce-mi zici si-ti zic ca-i de acuma super-problematic. daca sterg "color" atunci sensul discutiei de dupa se pierde ca pe vant un nor. ce-i de facut, si-n plus cum fac sa nu m-amestec in personalitati cu tine sa te pastrez la o oarescare distanta de mine si nu-mi vorbi de mignona ca ma supar si-ti chem bona. auzi? esti misto si-ai stouri o tona.

    ReplyDelete
  5. desi-s mai mult tic decat ne-tic, cu toate ca nu-s tic si chiar daca iti tot zic ce iti tot zic, observ ca-ncepem s-avem curs, sa intelegem neimportanta timpului scurs, inevitabilului timp ramas de parcurs, ca-n jos e ce-i si-n sus, doar de vazut si de-auzit ramane de-nteles si-as vrea necenzurat sa fiu "vorbit", tu-voidoi sunteti "soptit", eu sunt un pic de tic putin sarit de pe fix, si-as cam dansa precum un seafics, fiindca m-am prins de unde-si au originea personajele ciudate neimpietrite insa impatrate, si-apoi pe maine sau poimaine imi vei spune ca rimele-mi sunt imperecheate, prea ciudate, tu fixistu cu monorima si purtarea-n strofa ca la scrima, dar daca lucrurile-au sens, daca sunt mnezian si eu si-am inteles ca timpu' nu-i ca oricat de alchimic ai vrea sa fii, de oricate akasha-ai stii, despre oricate scheme-ai povestii, nimic nu are sens fara Tata, si poezia ne e aproape gata, a trebuit o singura greseala pentru-a infiripa ceva gen incropeala, si nu a existat in fapt vreo secunda de tocmeala.

    ReplyDelete